Istoria dreptului romanesc

In acelasi timp opera legislativa a lui Cuza a dus la crearea unui sistem judiciar modem, a determinat o evolutie a practicii instantelor in directia celor mai inalte exigente ale epocii, a stimulat inflorirea invatamantului juridic, a stiintei dreptului, a dus la formarea unor cadre de incontestabila valoare, la afirmarea gandirii juridice romanesti in tara si peste hotare, la insusirea tehnicii juridice in toate nuantele sale, ceea ce s-a rasfrant pozitiv asupra activitatii teoretice si practicii juridice.

Codul civil
Fiind cele mai strans legate de realitatea economica, normele dreptului civil aveau o importanta aparte in epoca Unirii, cand se dezvoltau relatiile de productie capitaliste. Normele de drept civil existente la acea epoca erau in multe privinte depasite sub aspectul continutului, iar sub aspectul formei (sistematizarii) erau dispersate, lipsite de unitate. In scopul depasirii acestor neajunsuri, pentru crearea unui drept civil modern in continut si forma, Cuza a cerut Comisiei Centrale de la Focsani sa treaca la alcatuirea unui nou cod.

Acesta a fost adoptat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865. De inspiratie franceza, codul civil roman nu a fost o copie a acestuia fiind prelucrat si adaptat realitatilor romanesti.
Codul prevede ca proprietatea poate fi transmisa prin acte juridice incheiate intre persoanele in viata si prin acte mortis causa (pentru cauza de moarte).

Ca atare, proprietatea se transmite si pe cale succesorala, sub cele doua forme ale sale: ab intestat si testamentara. Codul reglementeaza amanuntit deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea si cota in care acestia dobandesc bunurile defunctului, optiunea succesorala si lichidarea succesiunii.

Testamentul pe baza caruia se defera mostenirea testamentara, este de mai multe feluri: olograf, autentic si mistic. Testamentul olograf este scris, semnat si datat de catre testator. Testamentul autentic este semnat de catre testator si transmis judecatorului care il citeste in sedinta publica si, prin aceasta, ii confera autenticitate.

Testamentul mistic sau secret este semnat de testator si prezentat strans si pecetluit judecatorului care nu ia cunostinta de continutul sau, ci numai intocmeste un proces verbal pe baza declaratiei testatorului, din care rezulta ca actul care i s-a prezentat este testamentul acelei persoane.

Codul mai cuprinde o serie de dispozitii cu privire, la acceptarea sau repudierea mostenirii, precum si la obligatia mostenitorului de a plati datoriile succesorale.

Codul penal
Codul penal a fost publicat in anul 1865 si a ramas in vigoare pana in anul 1937.Principalele sale izvoare sunt: Codul penal prusian din anul 1851 si, in mai mica masura, Codul penal francez din 1810.
La baza Codului penal se afla conceptia potrivit careia infractorii sunt oameni rationali, constienti de urmarile faptelor lor, care au porniri antisociale si, ca atare, trebuie sa fie exclusi din societate; asa se explica si faptul ca pedepsele au un pronuntat caracter de intimidare.

Odata cu adoptarea acestui cod s-a realizat unificarea dreptului penal.
Conform structurii sale, codul a adoptat o clasificare tripartita a infractiunilor: crime, delicte si contraventii, spre deosebire de alte coduri burgheze care clasifica faptele penale in doua mari categorii: infractiuni penale si contraventii. Pedepsele sunt de trei feluri: criminale, corectionale si politienesti.