Istoricul asigurarilor

Trimis la data: 2008-09-25
Materia: Asigurari
Nivel: Facultate
Pagini: 7
Nota: 9.50 / 10
Downloads: 1
Autor: Corina
Dimensiune: 16kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Curs despre Istoricul asigurarilor
Primele notiuni de asigurare
Dezvoltarea societatii este marcata de efortul si stradania oamenilor pentru propria lor propasire si pentru propria lor aparare in fata unor evenimente care le pot periclita existenta si devenirea. Viata oamenilor nu este intotdeauna senina. Indiferent cata grija se acorda evitarii problemelor sau protejarii bunurilor niciodata, nimeni nu poate fi sigur de succes. Unele evenimente negative (calamitati ale naturii, accidente, pierderea sau micsorarea capacitatii de munca in urma unor boli sau a batranetii) implica traume psihice sau pierderi financiare semnificative.
Curs despre Istoricul asigurarilor
Cu toate acestea, oamenii doresc sa se bucure de propriile lor locuinte, sa-si conduca autoturismele, sa zboare cu avionul, sa navigheze fara sa se teama de potentialele probleme care pot aparea. Asigurarea a aparut din nevoia de protectie a omului in fata unor pericole si pentru gasirea solutiilor adecvate de inlaturare a lor.
Cele mai vechi forme de asigurare sunt intalnite inca in antichitate si dateaza de circa 6500 de ani.

Mestesugarii taietori de piatra din Egiptul de jos au constituit un fond de intrajutorare, format anticipat, prin contributia tuturor pentru acoperirea pagubelor provocate de diverse nenorociri ce loveau membrii colectivitatii.

Prin anul 650 inainte de Christos, in Grecia antica inteleptul legislator Solon a obligat societatile politice si mestesugaresti sa constituie un fond comun alimentat prin cotizatii lunare, destinat sa repare prejudiciile survenite in interiorul grupului. Este cea dintai asigurare obligatorie care se cunoaste.

In Babilon, Fenicia si in alte tari stravechi, membrii caravanelor se constituiau in asociatii, suportand in comun pagubele din jafuri si de alta natura suportate de unii dintre ei in timpul transportului.
In Roma antica s-a constituit o asociatie de inmormantare pe baza unui Regulament al Colegiului funerar din Lavinium care functiona pe baza unor cotizatii de inscriere si a unor plati periodice. Membrii asociatiei aveau astfel asigurate, la deces un rug si un mormant.

Unele forme ale asigurarii de bunuri sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista, sub diferite forme. Astfel, pierderile care rezultau din aruncarea peste bord a incarcaturii pentru salvarea expeditiei aflata in pericol ( cauzat de naufragiu, furtuna, esuare, etc.) erau repartizate in mod proportional, fiind suportate de toti participantii la expeditie, pe principiul avariei comune. Aceste principii au fost cuprinse in legislatia maritima a insulei Rhodos inca din anul 916 inainte de Christos si se mentin pana in zilele noastre. Au fost codificate in colectia de reguli York-Anvers elaborata in anul 1890 si a fost modificata in anii 1924 si 1950.

Alte surse documentare ne ofera si alte aspecte din istoria asigurarilor, astfel cele mai vechi asociatii mutuale au fost semnalate in secolul al XII-lea in Islanda, cate una la 20 de gospodarii care acopereau, pe principiul reciprocitatii, daunele din pierderile de animale. Primele operatiuni de asigurare maritima au aparut in porturile italiene in sec al XIV.

O forma de asigurare a constituit-o sistemul de acordare a rentelor viagere, denumite tontine aparut in Franta in sec al XVII-lea si raspandit apoi in Olanda, Anglia si Germania. Sistemul era bazat pe principiul asigurarilor de viata dar participantii primeau in locul sumelor asigurate rente viagere.

In anul 1678 Wilhelm Leibnitz a elaborat planul de constituire a unei Case de asigurare impotriva riscurilor de foc si apa a carei functionare se baza pe plata unor cotizatii anuale. Asigurarea impotriva riscului de grindina a fost introdusa pentru prima data in Scotia la finele secolului al XVIII-lea.

In anul 1832, Albert Masius a intemeiat la Leipzig, prima mare societate germana de asigurari pentru vite, bazata pe principiul mutualitatii. Dezvoltarea traficului de calatori pe calea ferata a condus la aparitia in Anglia a primei societati de asigurare specializata in acest domeniu, la mijlocul secolului al XIX-lea. Asigurarea maritima si asigurarea impotriva riscului de incendiu a fost marcata de infiintarea la Trieste, in anul 1822, a societatii Assienda Assiguratrice, societate care a functionat si pe teritoriul Romaniei dupa anul 1830.

Asigurarea de raspundere civila a fost instituita si practicata pentru prima data in Franta si se referea la acoperirea daunelor cauzate de proprietarii de cai si trasuri. Asigurarea s-a extins si la raspunderea proprietarilor de fabrici pentru daune cauzate angajatilor ori tertelor persoane.

In Statele Unite ale Americii sectorul asigurarilor a fost dominat de societatile de asigurare engleze. In anul 1852, din initiativa lui Benjamin Franklin a luat fiinta Societatea pentru asigurarea caselor impotriva riscurilor cauzate de incendiu - Philadelphia Contributionship. Elizur Wright a creat mai multe intreprinderi de asigurari americane si a sustinut legiferarea controlului statului asupra societatilor de asigurari; a contribuit la elaborarea unei metode de calcul corecte a rezervei de prime la asigurarile de viata si a unor tabele corespunzatoare, necesare in practica asigurarilor de viata.

La inceputul secolului trecut existau in lume 30 de societati de asigurari, respectiv 14 in Anglia, 5 in Statele Unite, 3 in Germania, 3 in Danemarca, 2 in Franta si cate una in Olanda, Elvetia si Austro-Ungaria. In anul 1900 erau in jur de 1272 de societati de asigurare iar in anul 1969 activau in jur de 9700 de case si societati de asigurare in 71 de tari. Aceste societati de asigurare activau 2676 in domeniul asigurarilor de viata, 6036 in domeniul asigurarilor de bunuri iar 962 de societati practicau tot felul de asigurari.

1.2. Asigurarile in Romania - aparitie si dezvoltare
Primele forme de asigurare se intalnesc inca inainte de secolul al XIX-lea, respectiv un fel de intrajutorare reciproca a membrilor aceleiasi comune la decesul vitelor denumita in limbajul vremii Hopsa. Astfel, in cazul accidentarii unei vite, aceasta era taiata iar carnea era impartita intre locuitorii din aceeasi comuna, fiecare platind o suma de bani pentru parte ce-i revenea. In felul acesta proprietarul sinistrat isi acoperea in totalitate sau in parte paguba suferita
Breslele din Transilvania, infiintate in secolul al XIV-lea au fost primele organizatii care au practicat o forma de asigurare pe principiul mutualitatii si intrajutorarii.

Aceasta se referea la asigurari de viata si potrivit clauzelor fiecare membru era obligat s plateasca o taxa de inscriere iar apoi cotizatii periodice. Sumele astfel stranse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de inmormantare pentru membrii saraci ai breslei, precum si pentru plata de ajutoare pentru familia decedatului atunci cand acestia ramaneau fara mijloace de trai.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.