Mass media si viata politica

Pentru a da un raspuns la toate aceste intrebari, pentru a putea clarifica relatiile dintre sistemul mass media si viata politica (implicit, dintre jurnalisti si politicieni) trebuie sa intelegem cateva dintre componentele elementare ale vietii politice si sa identificam punctele in care universul politic se intalneste cu universul comunicarii. La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relatia dintre politic si comunicare sta notiunea de spatiu public (sfera publica).

Pentru J. Habermas, filosoful care a integrat aceasta notiune intr un sistem conceptual coerent, intemeiat pe rolul comunicarii in viata politica, "sfera publica burgheza poate fi inteleasa ca sfera persoanelor particulare reunite in public. Ele revendica aceasta sfera publica, reglementata de autoritati, dar orientata impotriva Puterii, pentru a fi in masura sa discute cu ea regulile geneAZrale ale schimburilor [...]. Mediul in care se exercita aceasta opozitie intre sfera publica si Putere este original si fara precedent in istorie: rationaAZmentul" (1978, p. 38).

Intr o acceptie elementara si general admisa, "spatiul public desemneaza disAZcutarea problemelor de interes public, discutare astfel organizata incat actorii ei sunt obligati sa foloseasca armele argumentatiei si sa se plaseze in perspectiva intereAZselor generale. Spatiul public este A©loculA>> participarii politice, inteleasa ca expresie a intereselor si deliberarii, al deciAZziilor si al controlului puterii" (D. Reynie, 1996, p. 444). Dupa B. Lamizat si A. Silem, spatiul public "modern" se constituie, in dimensiunea sa spatiala, ca un "loc de circulatie", unde se intalnesc oameni, interese, idei.

"El este recunoscut ca unul public, unde teritoriul sau cladirile apartin comunitatii. In acest loc se produc: schimburile de informatii sau pareri; actele de decizie; discursurile politice; actiunile institutiilor ce reprezinta puterile institutionale" (Lamizat, Silem, 1997, p. 233).Structura acestor definitii se bazeaza pe cateva realitati si notiuni fundaAZmentale:Individul - filosofii iluministi, in operele carora s au cristalizat ideile care vor conduce la conceptul modern de spatiu public, au subliniat prapastia dintre statul medieval, in care puterea se exercita in numele unui mandat "sacru" (regele, considerat alesul,

unsul" divinitatii), si un stat de tip nou, in care exercitarea puterii urma sa fie rezultatul unui mandat "social", al unui pact intre membrii si institutiile unei colectivitati. Din aceasta perspectiva, individul devine fundamentul societatii si al statului, deoarece ultimele nu sunt altceva decat produsul unor decizii si "contracte" prin care oamenii au cedat o parte din puterea si din drepAZturile lor "naturale" unor institutii si lideri cu misiuni si puteri bine definite.

Pentru realizarea acestui "pact" social, individul trebuie eliberat de influenta opresiva a autoritatilor externe (Biserica, Regalitate) si a valorilor asumate in mod necritic (prin preluarea traditiei si a conventiilor sociale). Actiunile sale trebuie sa izvorasca dintr o alegere personala, bazata pe evaluarea rationala a unei situatii. In centrul unui univers din care Divinitatea a fost gonita, iluministii au asezat ratiunea si libertatile (individuale si colective) ce deriva din exercitarea ei.