Metafizica si speculatie - paralele istorico-filosofice

Trimis la data: 2010-02-17
Materia: Filosofie
Nivel: Facultate
Pagini: 20
Nota: 10.00 / 10
Downloads: 0
Autor: Dorina Mecles
Dimensiune: 44kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Filosofia sistematica traditionala a procedat la o separare neta intre domeniile sau disciplinele sale, din ratiuni care nu tin numai de posibilitatea structurarii pedagogice, ci si de un anumit tip de proiectie reflexiva asupra existentei in integralitatea ei. Astfel, gnoseologia sau teoria cunoasterii, respectiv logica, apar ca niste capitole distincte ce urmeaza, asemenea unui moment secund , unei presupuse ontologii sau teorii a existentei deja elaborata. O atare conceptie a strabatut pana in secolul XX, constituind unul din modelele sau tiparele dominante de receptare si intelegere a filosofiei.

Cursuri similare:

Este, insa, mai putin cunoscut faptul ca tentative cu sanse de succes in reconsiderarea perspectivelor asemenea celei infatisate mai sus au fost elaborate de catre filosoful roman Constantin Micu, in urma cu circa 5 decenii. Notele de originalitate ale lucrarilor semnate de el sunt, din acest punct de vedere, semnificative si meritorii, cu atat mai mult cu cat istoriografia filosofica romaneasca l-a ocolit, se poate spune, nemeritat.

Ideile ontologice si epistemologice emise de C. Micu denota o mare ambitie teoretica si imbie la studii comparative. Pentru cadrul prezent vom schita o analiza comparativa a ideilor lui Micu, respectiv a proiectului ontologiei si filosofiei structural-fenomenologice elaborat de M. Draganescu, cu proiecte prestigioase ale ontologiei si metafizicii secolului nostru, pe plan national si universal:metafizica procesului si realitatii a lui A.N. Whitehead, ontologia fundamentala a lui M. Heidegger si ontologia devenirii intru fiinta a lui C. Noica.

Exegeza filosofica a pus nu o data in lumina interesante analogii pe linia relatiei logic-istoric. S-a remarcat, de pilda, similitudinea dintre succesiunea marilor probleme filosofice in emergenta lor istorica (antichitate ontologia; evul mediu logica; epoca moderna gnoseologia; perioada contemporana filosofia limbajului, semiotica, filosofia stiintei s.a.) si alcatuirea sistematica a filosofiei, ajungandu-se uneori la afirmatia transanta ca filosofia este propria ei istorie .

Alteori, comparatia amintita detaliaza o anumita perioada istorica, ale carei etape devin arhetipul structurii filosofiei (de ex. filosofia greaca antica in etapele ei presocratica cercetarea naturii, a lumii externe, a cauzei/cauzelor acesteia si felului ei de a fi; clasica Socrate, Platon, Aristotel, atunci cand prevaleaza cercetarea lumii umane, interioare, asupra lumii fizic-naturale; respectiv stoica, sceptica, epicuriana si neoplatonica cercetarea scopului lumii, a cailor salvarii individuale si anihilarii raului existential).Filosofia debuteaza, asadar, prin a-si pune intrebarea despre originea si alcatuirea lumii si culmineaza prin a se intreba despre valoarea si rostul ei. Aceste doua probleme sunt indisolubil legate si este firesc ca geniul filosofic al omenirii sa le fi adancit deopotriva [1].

Intr-o carte sugestiv intitulata Valoarea ontologica a cunoasterii[2] , Micu repune in discutie relatia dintre ontologie, gnoseologie si logica, avand in vedere problema raportului dintre cunoastere si existenta, de o extraordinara importanta metafizica , solutionabila numai prin aportul gandirii logice. Departe de a sapa o prapastie intre cunoastere si existenta, gandirea este singura punte valabila ce se poate intinde intre un taram si celalalt.

Constiinta acestei identitati dintre gandire si fundamentul ultim al existentei este fenomenul originar al reflectiunii filosofice, care oricate amendamente, dezmintiri si opozitii a inregistrat in decursul timpurilor, ramane leit-motivul tuturor eforturilor filosofice, profesiunea de credinta a filosofiei si unica justificare a existentei ei. Este ceea ce istoria filosofiei ne-o probeaza cu prisosinta [3], scria el, argumentand aportul si importanta logicii in constituirea metafizicii.

Pentru a-si concretiza si dezvolta perspectiva, autorul roman alege problema universalelor, considerata ca un caz special al principalei problematice filosofice din toate timpurile aceea a raportului dintre cunoastere si existenta [4]. Punctele de vedere ale epistemologiei si logicii devin consubstantiale cu demersul metafizic, deoarece Aceasta problema, in aparenta de resortul strict al logicii, este problema capitala a filosofiei (subl.ns.), caci, de felul cum se explica originea si valoarea ontologica a notiunilor, depinde intreg esafodajul teoretic al oricarei conceptii asupra lumii.

Departe de a fi o inventie otioasa a logicii scolastice, framantata lupta a universalelor e, de fapt, o continuare si o adancire a straduintelor de totdeauna ale omenirii de a rezolva problema raportului dintre cunoastere si existenta. Extraordinara importanta metafizica pe care o are aceasta problema, intretinuta multa vreme in constiinta filosofica a omenirii gratie studiilor de logica dovedeste in ce masura logica implica metafizica (subl.ns.), chiar atunci cand nu-si da seama de aceasta si in ce masura ea este, ca si aceasta din urma, o prima philosophia, care da socoteala, odata cu legile generale ale gandirii, de insesi legile generale ale existentei [5].
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.