Negociere si comunicare in afaceri

Din aceasta schema se poate intelege ca procesul comunicarii presupune mai mult decat un participant; anume, pe langa emitator (sau emitent) exista unul sau mai multi receptori potentiali. Esenta procesului este deplasarea, transferul sau transmiterea informatiei de la un participant la celalalt. In mod frecvent, circulatia are loc in dublu sens, este bidirectionala. Acesta este, bunaoara, cazul dialogului, al unei discutii intre doua persoane care, alternativ, joaca rolul de emitator (vorbitor) si receptor (ascultator).

Alteori, circulatia informatiei poate avea loc in sens unic; este cazul monologului, al cuvantarilor, al comunicarii prin presa, radio sau televiziune.Comunicarea interpersonala - constituie relatia "de la om la om" si "intre patru ochi" ce ia nastere in dialogul exclusiv dintre doi interlocutori. Comunicarea interpersonala poate satisface nevoia de afectiune si de recunoastere a valorii personale, dar si de nevoia de a controla, a domina sau a impune altuia vointa proprie, de a-l conduce sau macar de a-l influenta intr-un fel sau altul. Acest tip de comunicare ne ajuta sa-i cunoastem pe semeni nostri si, prin ei, sa ne cunoastem pe noi insine, oglinditi in imaginea altora despre noi.

3) Comunicarea de grup - se refera la comunicarea intr-un anturaj intim, in interiorul echipei, al familiei sau intr-un cerc restrans de persoane. In interiorul echipei, al organizatiei restranse, in general, in micile colectivitati umane, individul isi petrece mare parte din viata sa sociala si profesionala. Aici se impartasesc cunostinte si experiente personale, se rezolva probleme, se dezvolta idei si se iau decizii importante, fie ca este vorba de un consiliu de administratie, un colegiu de redactie, un comitet director, o echipa de vanzari, un grup de brainstorming, fie doar cercul de prieteni in care ne bem cafeaua. Important este faptul ca grupul sa nu se supuna unor ingradiri majore de orice natura.