Orientarea etologica in cercetarea comportamentului animal

La sfarsitul sec. XIX, Ch. O. Whitman si inceputul secolului XX, O. Heinroth (doi zoologi), pe baza a numeroase cercetari efectuate asupra comportamentului instinctiv al unor specii de pasari, independent unul fata de celalalt, au ajuns la concluzia ca, prin constanta lor, instinctele pot oferi criterii taxonomice, la fel de avantajoase ca si cele morfologice.Obiectul de studiu il constituie animalul in conditii naturale si nu de laborator, caracteristica prin care etologia se delimiteaza de psihologia animala.

Intregul domeniu s-a dezvoltat de la inceput sub semnul puternic al darwinismului, cercetarile plecand de la premisa ca si comportamentele, ca si structurile si functiile, sunt supus evolutiei.Cartea de capatai a etologilor este "Expresia emotiilor la om si animale" scrisa de Ch. Darwin (1872) care devine astfel ilustrul precursor al aceste tinere stiinte.Lucrarile fundamentale ale etologiei sunt, in ordine cronologica: "Studiul instinctului" (1951) semnata de Nicolaas Tinbergen si culegerea de memorii "Cu privire la comportamentul anmal si uman" (1965) semnata de Konrad Lorenz, "parintele" etologiei (titlu acordat prima data de catre J. Huxley).

In 1973 premiul Nobel pentru fiziologie si medicina este acordat lui Konrad Lorenz, Nikolaas Tinbergen si Karl von Frisch pentru cercetarile lor in domeniul comportamentului animal. Lorenz si-a petrecut o buna parte din viata cutreierand mlastinile Westfaliei si observand gastele salbatice. Tinbergen a urmarit, ani de-a randul, catarat pe stanci singuratice, pescarusii. Lui Tinbergen ii revine meritul de a fi facut indeosebi demonstratia experimentala a fenomenelor studiate, in timp ce lui Lorenz ii datoram, in primul rand contributiile de ordin conceptual.

Caracterul adaptativ al comportamentului animal a generat de-a lungul vremurilor vii controverse, exprimand doua puncte de vedere ireductibile: acceptarea unui psihism comparabil cu cel uman sau a caracterului automat conferit comportamentului de forta oarba, implacabila a instinctului. Intr-o forma sau alta, aceste doua orientari se contureaza chiar din unele scrieri din antichitate.