Raportul juridic fiscal

Impozitul direct reprezinta perceperea normala, periodica, de sume banesti direct de la persoane fizice si juridice pe baza venitului constatat sau asupra valorii bunurilor care le apartin. Se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. In cazul acestui impozit, subiectul si suportatorul impozitului sunt in intentia legiuitorului una si aceeasi persoana, desi practic uneori acestea nu coincid.

Impozitul indirect reprezinta prelevarea de sume banesti de la populatie prin adaugarea unor cote de impozit la preturile marfurilor, in special la cele de prima necesitate. Impozitul indirect se incaseaza de la populatia cumparatoare a produselor grevate de acest impozit fara sa se tina seama de venitul, averea sau situatia personala a contribuabulului, ele fiind suportate in egala masura de toate clasele si paturile sociale. Acest impozit vizeaza cheltuielile, iar legiuitorul atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decat suportatorul acestuia.

Acest impozit imbraca urmatoarele forme: taxe de consumatie, taxe vamale, taxe de timbru si de inregistrare, venituri din monopoluri fiscale. Aceste impozite sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de serviciu. Un impozit indirect clasic, general, neutru, unic, dar cu plata fractionata, care cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv productia, serviciile si distributia pana la vanzarile catre consumatorii finali inclusiv este taxa pe valoare adaugata.

La randul lor, taxele sunt impozite indirecte care se percep de catre organele administratiei publice sau de catre organele judecatoresti sub forma de plata. Taxele intrunesc majoritatea trasaturilor specifice impozitelor, si anume:
caracter obligatoriu, caracter nerambursabil, urmarire in caz de neplata.