Retele de comunicatii

Trimis la data: 2009-08-03
Materia: Electotehnica
Nivel: Facultate
Pagini: 42
Nota: 5.65 / 10
Downloads: 8
Autor: Doina
Dimensiune: 301kb
Voturi: 2
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui curs:
Curs despre Retele de comunicatii
STRUCTURA SI TOPOLOGIA RETELEI DE COMUNICATII
Termenul de topologie de retea se refera la dispunerea fizica in teren a elementelor care compun reteaua de comunicatie sau reteaua de calculatoare. Topologia este termenul standard folosit cand se fac referiri la configuratia spatiala a retelei. Termeni sinonimi: dispunere fizica, proiect, diagrama, harta. Topologia unei retele afecteaza direct performantele acesteia. Alegerea unei topologii in detrimentul alteia influenteaza tipul de echipament necesar, caracteristicile echipamentului, extinderea retelei, modul in care este administrata reteaua. Topologiile diferite necesita metode de comunicatie diferite iar aceste metode au o mare influenta in retea.

Cursuri similare:

Curs despre Retele de comunicatii
Functiile elementelor componente :
a) terminalele executa procesele de aplicatie pentru utilizatori;
b) centrul de comutatie executa comutatia (stabilirea de conexiuni permanente, semipermanente sau temporale);
c) jonctiunea realizeaza legaturile intre centrele de comutatie;
d) jonctiunea exterioara realizeaza legaturile cu alte retele.

Din punct de vedere al administrarii retelei trebuie subliniat ca terminalele nu intra in responsabilitatea operatorului de retea (nu asigura numai transportul informatiei). Linia punctata delimiteaza reteaua propriu-zisa (subreteaua de transport sau comunicatie) care nu include terminalele.

Topologiile sunt influentate de caracterul legaturilor realizate (punct la punct intre doua terminale sau cu difuziune intre un terminal si altele) cat si de tipurile de comutatie (telefonica, de date, etc.). In cadrul subretelei de comunicatie un centru de comutatie (C) poate executa mai multe tipuri de legaturi (criteriul de clasificare este raportul legaturii cu terminalele conectate in acel centru: locale, de tranzit, de intrare, de iesire).
a) locala;
b) de intrare;
c) de iesire;
d) de tranzit (intre doua jonctiuni).
Fig. 5.2. Tipuri de legaturi obtinute intr-un comutator

Principalele topologii utilizate pentru reteaua de comunicatii sunt:
a) plasa (interconectare totala);
b) retea poligonala (inel);
c) retea in arbore cu 1, 2, 3 nivele.
In retelele mari exista structuri topologice mixte.

5.2. STRUCTURI DE RETELE
5.2.1. Reteaua in arbore (retea radiala)

Centrele de comutatie C sunt interconectate intr-un sistem arbore cu mai multe nivele (fig. 5.3.).
Se observa la conexiunile intre doua terminale patrunderea in retea numai cat este necesar.
Avantajele retelei in arbore sunt:
- economicitate;
- posibilitatea de ierarhizare a retelei;
- lungime minima posibila a drumurilor prin retea.

Dezavantajul major este inexistenta retelei de rezerva.
Structura derivata din reteaua in arbore cu un singur nivel este structura in stea:
1. Structura in stea (fig. 5.4.)

Din aceasta structura rezulta alte tipuri de structuri:
a) BUS comun (fig. 5.5.)

Informatia transmisa prin BUS are eticheta de adresa.
Functia de comutare a fost transferata terminalelor care poseda inteligenta necesara pentru a elabora si analiza mesajele cu adresa. Pe baza adresei continuta in fiecare mesaj - pachet de informatie, acesta este receptionat si identificat de catre unul sau mai multi destinatari. In retelele cu difuziune, centrul de comutatie se poate inlocui cu un mediu de transmisie, el neavand decat functia suport de transmisie a mesajelor care sunt receptionate de catre orice terminal.

b) Structura PBX (Private Branch Exchange)

c) Structuri prin satelit (fig. 5.7.).

d) Inel cu jeton (Token - ring) (fig. 5.8.).
Exemplu: Fiber Distribution Data Interface (F.D.D.I.)

Inelul unidirectional din figura 5.8. rezulta tot dintr-o configuratie stea cu un nivel, el este un suport comun pentru transmisia unidirectionala a mesajelor, fiind echivalat topologic cu centrul stelei.

Structurile prezentate anterior (bus comun, inel cu jeton sau retea satelit) presupun rezolvarea accesului la suport de catre terminalele T. Aceasta problema se rezolva de obicei prin diviziunea in timp cu alocare statica/dinamica a intervalelor de timp (canale temporale). In practica se foloseste structura cu doua inele bidirectionale care elimina dezavantajul fiabilitatii reduse a inelului monodirectional (fig. 5.9.), prin oportunitatea de reconfigurare in inelul unidirectional.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.