Riscuri in asigurari

Curs despre Riscuri in asigurari
Principalele cauze pentru care unele riscuri nu sunt asigurabile, iar altele sunt acoperite prin intermediul unor mecanisme publice (asigurari sociale, indemnizarea pe baze publice a riscurilor catastrofice) sunt: antiselectia, riscul moral, marimea daunelor, probabilitatea foarte mica sau prea mare de producere.

In literatura de specialitate, s-a apreciat ca asigurabilitatea unui risc depinde de un numar de caracteristici obiective. Dupa unii autori, pentru ca un risc sa fie asigurabil, el trebuie sa aiba un caracter aleator , iar alti autori adauga ca riscul trebuie sa poata fi supus observarii statistice si sa nu aiba o probabilitate de realizare prea ridicata .

Studierea atenta a asigurabilitatii riscurilor conduce la concluzia ca, pentru a fi asigurabil, un risc trebuie sa indeplineasca un numar mai mare de conditii.
1. Riscul trebuie sa aiba un caracter aleator, motiv pentru care un eveniment sigur (maladia incurabila) sau unul deja produs nu se asigura.

2. Asigurabilitatea riscului depinde si de marimea daunelor posibile antrenate de producerea lui (dauna potentiala maxima). Daca aceasta depaseste capacitatea de acoperire a pietei, riscul devine inasigurabil, cel putin in conditiile obisnuite ale transferului riscului, prin asigurare directa, coasigurare si reasigurare.

3. Pentru decizia de a prelua sau nu in asigurare un risc, este importanta si marimea daunei medii pe sinistru. Din punct de vedere al asiguratorului, trebuie evitate riscurile ce produc pagube medii foarte importante care ridica si ele problema capacitatii de acoperire. De asemenea, se exclud din asigurare riscurile neimportante - si cu prime foarte mici - pentru care preluarea in asigurare antreneaza costuri ce nu pot fi acoperite din prime. In mod asemanator, nu sunt considerate asigurabile, riscurile cu frecventa foarte mica de producere, pentru care legea numerelor mari nu functioneaza.

4. Nivelul primei este si el un criteriu de asigurabilitate al riscului. Prima tarifara se stabileste pe baza primei pure, rezultata din calculele actuariale, dar trebuie sa fie adaptata si la capacitatea contributiva a asiguratilor. Daca prima tarifara este mult peste cea pura, datorita unor adaosuri de prima foarte mari, nu se va realiza raportul optim intre cererea si oferta de asigurare si riscul va deveni neasigurabil.

5. Natura endogena sau exogena a riscului determina, de asemenea, asigurabilitatea sa. Daca riscul este exogen, adica cel supus riscului nu poate influenta nici frecventa, nici volumul daunelor, el este mai usor acceptat in asigurare decat riscul endogen, a carui manifestare depinde de comportamentul asiguratului.

6. Asigurabilitatea, la un moment dat, a unui risc depinde si de existenta si stabilitatea unui cadru de reglementari legislative, fiscale sau de jurisprudenta. Unele riscuri nu sunt asigurate sau sunt asigurate in limite foarte restranse, deoarece mediul reglementar este ambiguu, ceea ce face interpretabile clauzele contractuale, in functie de interesele asiguratului sau ale asiguratorului.

Astfel influenteaza, de exemplu, cadrul reglementar inexistent sau imprecis asigurabilitatea riscului de dezvoltare, mentionat anterior.
Intr-o alta abordare, mai pragmatica , un risc este asigurabil daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- paguba (prejudiciul) trebuie sa fie determinata sau determinabila;
- paguba trebuie sa fie accidentala;
- posibilitatea riscului trebuie sa fie calculabila de catre asiguratori;
- manifestarea riscului sa permita aplicarea legii numerelor mari;
- paguba trebuie sa fie suficient de mare pentru a crea dificultati de natura economica;
- paguba nu trebuie sa fie de natura catastrofica.

Asigurabilitatea nu are insa limite absolute. Granita dintre riscurile asigurabile si neasigurabile depinde nu numai de considerente tehnice sau financiare, ci si de altele, de ordin moral sau social. Numeroase riscuri, altadata excluse de la asigurare, sunt, in prezent, asigurate, unele chiar obligatoriu. In schimb, altele, asigurabile din punct de vedere tehnic, sunt excluse din contractele de asigurare. In primul caz, este vorba de riscuri care nu sunt asigurate in mod spontan, dar a caror asigurare a fost impusa de puterea publica, pentru a satisface interese generale.

Au aparut astfel, in multe tari, asigurari obligatorii de raspundere civila ale medicilor, farmacistilor, vanatorilor etc. In a doua situatie, se urmareste ca asigurarea sa nu fie utilizata in scopuri contrare exigentelor moralei sociale. Astfel, este interzisa asigurarea consecintelor penale ale activitatii delictuoase, chiar si a celor rezultand din simple contraventii provocate de imprudenta sau neglijenta.

Pe de alta parte, este unanim acceptat ca un risc este asigurabil cand este supus legii numerelor mari si poate fi studiat statistic, dar, in practica, exista numeroase exemple (asigurarile spatiale, cele ale altor riscuri noi) care contravin acestei conditii . Un risc este deci asigurabil cand o societate de asigurare si un solicitant de asigurare accepta sa semneze respectivul contract. Acceptarea sau nu a unui risc depinde, in final, de nivelul primei pe care asiguratorul o pretinde, iar asiguratul potential accepta sau nu sa o plateasca.

Faptul ca totusi unele riscuri nu sunt asigurabile, sau sunt asigurabile in conditii tarifare speciale are la baza o serie de cauze majore. Una dintre acestea este existenta riscului moral, care, asa cum s-a aratat, determina o crestere substantiala a primei, ceea ce poate face asigurarea neatractiva. De aceea, nu se incheie asigurari contra esecului scolar sau a riscului de performante slabe ale unui manager.
Un alt motiv pentru care unele riscuri nu sunt asigurabile, este imposibilitatea de a comensura pierderea suferita. De aceea, nu se asigura lipsa fericirii conjugale sau a satisfactiei profesionale.

In al treilea rand, asigurabilitatea este puternic influentata de existenta fenomenului de antiselectie. Unii asigurati dispun de o informatie privata asupra riscului - de exemplu, o stare proasta a sanatatii, cu care antreneaza un risc de deces mai mare decat media - si vor incheia asigurari de viata. Va rezulta o crestere a sinistralitatii, care determina o crestere a primelor, astfel incat asiguratii cu o sanatate buna nu se vor mai asigura, ceea ce creste din nou volumul indemnizatiilor platite etc. si, in final, asiguratorii vor da faliment sau se vor retrage de pe piata.

Un alt factor care exercita o influenta asupra asigurabilitatii este evolutia dinamica a riscurilor. Pragurile de asigurabilitate pe care asiguratorul trebuie sa le evalueze permanent au in vedere riscurile existente, dar in curs de amplificare si, mai ales, riscurile nou aparute, necunoscute pana la un moment dat . Limita asigurabilitatii poate rezulta din:
- estimarea daunei potentiale maxime, atunci cand ea depaseste capacitatea de acoperire a pietei de asigurare si reasigurare;
- incapacitatea de a controla antiselectia si fraudele in asigurari;
- aparitia riscurilor noi. In cazul acestora, nu exista o statistica retrospectiva, iar cuantumul pagubelor viitoare, respectiv, al primelor pure si tarifare sunt greu sau imposibil de stabilit prin calcule actuariale.