Sistemul pamant - luna

Ipoteza desprinderii din Pamant a fost formulata in 1879 de George Darwin (cel de al doilea fiu din cei zece ai celebrului Charles Darwin). Ea porneste de la ideea ca la inceputul formarii sale,
Terra se rotea extrem de repede (cu o perioada de 2 - 3 ore), ceea ce a dus la aparitia in sectorul ecuatorial a unei proeminente. Aceasta a devenit instabila si s-a desprins.

Teoria desprinderii din Pamant poate explica diferentierile chimice dintre cele doua corpuri ceresti, dar nu si problemele de
dinamica. Conform legii conservarii momentului cinetic, viteza de rotatie a sistemului Pamant - Luna (sistem format din miscarea de rotatie a Terrei si cea de revolutie a Lunii) ar fi trebuit sa fie
mult mai mare decat este in prezent.

b. Ipoteza captarii (Cloud, 1968) presupune formarea Lunii in sectorul asteroizilor. Acum circa 3,9 mld. ani, distanta dintre cele doua corpuri a devenit suficient de mica pentru ca satelitul sa poata
fi captat. Probabilitatea unui astfel de scenariu este insa extrem de redusa. Trecerea de la o orbita initiala heliocentrica, de forma parabolica (relativ la Terra), la cea geocentrica, eliptica actuala,
necesita o franare extraordinara a vitezei de deplasare pe orbita a Lunii, ce ar fi dus la topirea suprafetei lunare, datorita unor maree cu amplitudini de peste 200 km.

In 1990, cercetatori americani Malcuit, Mehringer si Winters au demonstrat prin intermediul unor programe de simulare, ca, in anumite conditii orbitale (perioada de rotatie a Terrei de 10 - 13
ore, axa semi-mare a orbitei planetoidului de 0,976 ua, iar excentricitatea de 1 %, energie totala negativa a planetoidului pe orbita geocentrica etc.), o astfel de captare gravitationala ar putea fi
posibila.

c. Ipoteza formarii concomitente a celor doua corpuri prin procesul de acretie nu poate explica diferentierea chimica mare, in special de ce Luna prezinta un continut mult mai scazut in fier (10 %
din masa lunara) si elemente usoare (Na, K cu 0,07 %) comparativ cu Pamantul.

d. O a patra ipoteza a castigat un mare interes cu ocazia conferintei Hawaii (1984). Cu aceasta ocazie a fost revitalizata ideea mai veche a aparitiei Lunii ca urmare a unui impact meteoritic extrem de violent ce ar fi avut loc in perioada de inceput a evolutiei Pamantului (idee formulata initial in 1946). Aceasta ipoteza pleaca de la ideea unei rotiri initiale mai lente a Terrei. Coliziunea cu un corp de dimensiuni planetare ar fi accelerat perioada de rotatie a planetei.