Socializarea si grupurile umane

Este vorba despre un proces care are loc nu numai in copilarie, dar si la varsta adulta. El presupune asimilarea si transmiterea valorilor, conceptiilor, atitudinilor sau modelelor de comportare ale unui grup sau comunitati umane, in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane. Socializarea se bazeaza pe invatarea sociala, care este mecanismul ei fundamental de realizare, si care are ca finalitate integrarea indivizilor in societate.

Nasterea unui copil modifica vietile tuturor celor care vin in legatura cu el. In acest sens, nu numai copilul este cel care invata, desi la el procesul se manifesta cel mai intens, ci si cei din jurul sau parcurg o noua experienta de viata. Pentru parinti este ceva absolut nou, iar pentru bunici este o rememorare a clipelor petrecute cu proprii lor copii. Procesul socializarii leaga deci, intre ele, mai multe generatii.
In psihologia sociala, socializarea desemneaza procesul prin care indivizii invata modurile de a actiona si de a gandi despre mediul lor, pe care le interiorizeaza, integrandu-le personalitatii lor si devin membri ai unor grupuri in care capata un status specific (Ferreol, 1998).

Corelate cu socializarea sunt procesele de desocializare si resocializare. Desocializarea presupune izolarea fizica si sociala a unei persoane sau departarea ei de contextele sau persoanele care i-au satisfacut nevoile de interactiune si i-au sprijinit statusurile adoptate , in vederea eliminarii modelelor de comportare si de interactiune anterior insusite . Acest proces poate fi bine relevat de situatia acelor indivizi internati in asa-numitele institutii totale, precum armata, manastirea, puscaria etc. Pentru a se integra mai repede in ele, noii intrati in aceste tipuri de institutii, trebuie sa se debaraseze cat mai repede de vechile obiceiuri si comportamente, pentru a-si insusi noile modele de comportament.

Resocializarea este concomitenta cu procesul de desocializare si consta in orientarea invatarii si contolului social catre asimilarea si manifestarea de comportamente individuale, compatibile cu tabla de valori si atitudini a noului sistem integrator. Eficacitatea resocializarii depinde nu numai de receptivitatea individuala, ci si de intensitatea controlului social exercitat de noul agent de socializare si de gradul de eliminare a factorilor gratificatori anteriori (C. Zamfir si L. Vlasceanu, 1993).