Sociologia deviantei si controlului social

Reprezentand obiectul de studiu al mai multor discipline, din unghiuri de vedere diferite: criminologie, sociologie, drept penal, psihologie judiciara, medicina legala etc. fenomenul de devianta in general, cel de infractionalitate (delincventa) in special, prin complexitatea cauzelor si efectelor sale, impun coordonarea, coroborarea eforturilor acestor discipline, o abordare interdisciplinara.
Altfel, exista riscul unor opinii distincte care nu de putine ori sunt absolutizante - ale psihologilor, sociologilor, juristilor, psihiatrilor, pedagogilor etc. - si care dau prioritate unor factori specifici domeniului respectiv de preocupare.

Ca notiune larg utilizata in sociologia contemporana si fundamentand un intreg sistem teoretic si conceptual, care a dat nastere sociologiei, deviantei ca ramura aparte a cunoasterii sociologice, notiunea de devianta desemneaza in intelesul sau cel mai general, nonconformitatea cu normele sociale. O asemenea nonconformitate vizeaza atat actele de incalcare flagranta a legilor si regulilor de convietuire sociala sau actiunilor care tind sa le schimbe si sa le inlocuiasca cu altele, cat si tipurile de comportament care se abat de la conduita permisibila social, "medie" sau "normala".
3
In acest sens, o serie de autori considera devianta ca fiind alcatuita din acele comportamente care se abat de la, sau intra in conflict cu standardele acceptate social sau cultural in cadrul unui grup sau sistem social.Implicand in mod necesar, conceptul de ordine, dupa cum arata W.J.H. Sprott, devianta include "ansamblul comportamentelor care violeaza asteptarile institutionalizate, adica acele asteptari care sunt impartasite sau recunoscute ca legitime in cadrul unui sistem social".