Strategii si tehnici de comunicare

"Comunicarea interumana se bazeaza pe un ansamblu de procese psihomotorii specific umane, limbajul, in care un loc deosebit revine componentei constiente, gandirii. Aceasta forma de comunicare se poate realiza si prin utilizarea unor mijloace nonverbale cu functie de semnalizare, atitudini posturale, mimico-gestica, sunete nonverbale, etc...

Conform modelului comunicational al psihicului uman, sugerat de teoria comunicarii, intreaga activitate psihica este conceputa ca o retea de comunicare informationala, in ordine interspecifica (cu altii, cu lumea) si infraspecifica (cu sine, intre subsistemele sistemului psihic individual)." (P. Popescu Neveanu, Dictionar de psihologie, ed. Albatros, Bucuresti, 1978, p. 125)

Daca ne referim la comunicarea specific umana, ea reprezinta "liantul indivizilor dintr-o colectivitate, ce ofera posibilitatea cunoasterii opiniilor acestora, a omogenizarii sub aspectul psiho-social, asigurand functionarea normala a colectivului, indiferent de natura si marimea sa." (V. Cornescu, I. Mihailescu, S. Stanciu, 2003, p. 239) In acceptiunea sa generala, comunicarea reprezinta un mod de manifestare a gandurilor si sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, in scopul de a te face inteles.

In acceptiuni speciale, comunicarea poate insemna o interventie orala in fata unui auditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhica intr-o organizatie; o relatie bidirectionala intre subiect si agent intr-o situatie pedagogica; un mijloc prin care indivizii scapa de singuratate printr-un schimb cu semenii lor; un schimb de informatii intre doi corespondenti prin intermediul unui canal de transmisie, etc.
Etimologia cuvantului vine din cuvantul latin communicare avand sensul "a pune in comun".