Teoria campului electromagnetic

In teoria fenomenologica (macroscopica) a campului electroAZmagnetic, marimile fizice pot fi considerate functiuni de timp, iar dupa consecintele variatiei lor in timp, starile electromag-netice se pot gasi in urmatoarele regimuri:- regimul static, in care marimile de stare nu variaza in timp (sau variaza suficient de lent, pentru a putea neglija efectul variatiei lor) si nu se produc transformari energetice; in acest caz fenomenele electrice se produc independent de cele magnetice si cele doua laturi ale campului electromagnetic se pot studia separat, in cadrul electrostaticii si magnetostaticii;

- regimul stationar, in care marimile nu variaza in timp, insa interactiunile campului electromagnetic cu substanta sunt insotite de transformari energetice;
- regimul cvasistationar, caracterizat prin variatia suficient de lenta in timp a marimilor, astfel incat sa se poata neglija efectele asociate variatiei in timp a unor marimi. In acest regim se disting:
- regimul cvazistationar anelectric, in care se neglijeaza efectele magnetice ale curentilor de deplasare peste tot, cu exceptia dielectricului condensatoarelor (acest regim este numit in mod curent cvazistationar) si

- regimul cvazistationar amagnetic, in care se neglijeaza efectele de inductie electromagnetica in producerea campului electric;
- regimul nestationar, corespunde celui mai general caz de variatie in timp a marimilor, in care apare radiatia electromagnetica.
Curentul este calculat cu versorul normalei orientat spre exteriorul suprafetei inchise i�" (figura 1.3-5a). Legea exprima curentul electric de conductie ca un flux de sarcini electrice, sau sarcina electrica ca o integrala in timp a curentului de conductie.
Legea se poate prezenta si sub forma integrala explicita