Tezele Sinodului nicean - condamnarea ereziei Ariene

Dupa relatarile istoricului bisericesc Socrate, hotararile Sinodului NICEEAN,au fost transpuse in scris "si intarita prin semnatura celor de fata". Din culegerea oficiala care contine actele Sinodului I ECUMENIC de la NICEEA, provin dupa toata probabilitatea singurele documente directe ale Sinodului care ne-au ramas. Simbolul NICEEAN, lista episcopilor prezenti la Sinod,Canoanele Sinodului si Scrisoarea Sinodala a episcopilor dupa inchiderea Sinodului.

Conform acestora se pot reconstitui ideile care au calauzit pe Parinti la cornAZbaterea si condamnarea ereziei lui Arie, precum si punctele principale ale hotararilor dogmatice luate de episcopii sinodali.
Contra afirmatiilor lui Arie, ca a fost un timp cand Fiul nu a existat; ca Fiul are un inceput in timp; ca este dintr-o alta substanta sau esenta decat a Tatalui, ca este o creatura a Tatalui din nimic, ca este supus schimbarii,s.a. Parintii Sinodului I Ecumenic au aparat cu tarie adevarul de credinta Ortodoxa, cu argumente temeinice, preluate din Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.

Principala DOGMA formulata la Primul Sinod ECUMENIC de la Niceea, a fost: DUMNEZEIREA FIULUI, precum si egalitatea si consubstantialitatea Lui ( a Fiului ) cu Tatal si cu Sfantul Duh. Fiul nu este o parte din Dumnezeire, ci : Tatal, Fiul si Sfantul Duh formeaza o singura Dumnezeire in trei fete sau ipostaze. Ssfantul loan Damaschinul expune cu toata claritatea in DOGMATICA SA εκδοσις ακρβης της ορθρδοξου πιστεως . Invatatura stabilita la Sinodul de la Niceea, privind Unitatea perhosetica a Sfintei Si facatoarei de viata Treimi:

,,Credem intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu μονος αρχον, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie cunoscuta in trei ipostaze desavarsite, dar adorata intr-o singura inchinaciune, marturisita si adorata de toata faptura rationala.

Ipostazele sunt unite fara sa se amestece si despartite ( distincte ) fara sa se desparta ( divizeze ), lucru care pare de neinteles. Cuvantul Lui Dumnezeu cel anipostatic, icoana substantiala, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu, nu a fost adus din neexistenta la existenta, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si In Tatal, nascut din El, din vesnicie si fara de inceput. Caci n-a fost candva Tatal fara sa aiba Fiul, ci odata cu Tatal ( a fost ) si Fiul, care s-a nascut din El. In aceasta privinta, marele parinte Damascian, face si expune o frumoasa si intuitiva analogie:

,,Dupa cum FOCUL exista deodata cu lumina din el si nu este mai intai focul si apoi lumina ci deodata; si dupa cum lumina se naste totdeauna din foc si este totdeauna in el fara sa se desparta deloc de el, ci este pururea cu el. Dar cu toate ca lumina se naste in chip nedespartit de foc pi ramane totdeauna cu el, totusi nu are o ipostaza proprie deosebita de ipostaza focului, deoarece lumina este o calitate naturala a focului. FIUL UNUL nascut al Lui Dumnezeu, insa desi este nascut din Tatal in chip nedespartit si nedepartat si ramane pururea cu El, totusi are o ipostaza proprie deosebita de ipostaza Tatalui."