Caracteristicile produselor papetare

Aprecierea calitatii produselor papetare se face cu ajutorul unui numar destul de insemnat de analize de laborator. Dintre acestea amintim: determinarea deformatiei la umezire si a deformatiei remanente, determinarea directiei longitudinale si a celei transversale, determinarea permeabilitatii la apa, determinarea impermeabilitatii la grasimi, determinarea opacitatii, gramajul cartoanelor, determinarea rezistentei la strapungere si la compresiune a cartoanelor, s.a.

2. Determinarea directiei longitudinale si a celei transversale
La hartii si cartoane se disting doua directii principale:
- directia longitudinala, care este directia paralela cu directia fabricarii hartiei pe masina de fabricatie
- directia transversala, care este directia perpendiculara pe directia fabricarii hartiei pe masina de fabricatie
Pentru determinarea celor doua directii se folosesc mai multe metode: metoda cu penetrol, metoda benzilor, metoda tractiunii si metoda plutirii.

Metoda plutirii
Comportarea diferita a hartiei in contact cu apa se datoreaza dispozitiei fibrelor si capacitatii lor diferite de umflare si anume mai mult in sensul latimii decat al lungimii. Pe sita masinii de hartie, fibrele se aseaza de preferinta paralele cu directia de curgere a benzii de hartie, adica paralel cu directia longitudinala; umflarea maxima a fibrelor la umezeala corespunde cu directia transversala a hartiei.

Mod de lucru
Se taie din hartie o proba circulara cu diametrul de 10 cm si se lasa sa pluteasca cateva secunde pe apa; se scoate proba de hartie din apa si se aseaza cu atentie pe palma intinsa, fara sa se lipeasca de palma. Marginile probei incep sa se indoaie in sus, fenomen care se continua pana cand marginile se suprapun. Diametrul corespunzator regiunii in jurul careia se produce indoirea indica directia longitudinala, iar directia perpendiculara pe aceasta reprezinta directia transversala.

3. Determinarea gradului de impermeabilitate la grasimi
Hartiile de ambalaj folosite pentru alimentele cu continut ridicat de grasimi (unt, margarina) trebuie sa fie cat mai impermeabile la grasimi. In categoria hartiilor destinate ambalarii grasimilor se enumera hartiile pergament (sulfurizate), hartiile pergaminate si hartiile imitatie pergament.

Exista mai multe metode de determinare a gradului de impermeabilitate la grasimi, dintre care se mentioneaza metoda standardizata (cu esenta de terepentina), metoda cu grasime, metoda cu fuxina.
Metoda standardizata este pretentioasa si se aplica atunci cand se urmareste o determinare deosebit de precisa.

Metoda cu grasime
Principiul metodei are la baza masurarea timpului necesar grasimii sa strabata hartia supusa incercarii si sa produca pe o alta hartie, cu care se afla in contact, o pata de grasime de anumite dimensiuni.

Aparatura si materiale necesare
- probe de hartie de diferite tipuri
- unt sau margarina aflate la temperatura ambianta
- rigla gradata
- cronometru

Mod de lucru
Din probele de hartie luate spre analiza se taie epruvete patrate de 10 x 10 cm, care se indoaie dupa cele doua diagonale. Se recomanda sa se lucreze cu minimum 3 probe din fiecare sortiment de hartie. Se aseaza pe rand probele pe hartia de contact si se pun 10 g de grasime (unt, margarina) in punctul de la intersectia diagonalelor.

In acest moment de porneste cronometrul si se cronometreaza timpul scurs pana la aparitia unei pete de grasime cu diametrul de cca. 2 mm pe hartia de contact.Gradul de impermeabilitate se exprima in minute; rezultatul este dat de media aritmetica a timpilor obtinuti pentru acelasi sortiment de hartie.