Principiile fundamentale ale comunicarii financiar-bancare

Conform acestui model, mesajul destinatarului "este codificat de un transmitator sub forma unui semnal care circula pe un canal pana la receptorul care il decodifica si restabileste forma initiala a mesajului, facandu-l sa parvina intact la destinatie" . Atunci cand, pe canalul de transmisie intervin elemente perturbatoare - zgomotele, mesajul este deformat sau distorsionat (zgomot alb - claxoane de masini, zgomotul facut de picamar, zgomotul dintr-un metrou in mers, rumoarea dintr-o sala in care mai multe persoane vorbesc in acelasi timp).

Codarea, prin urmare, desemneaza "traducerea" mesajului intr-un limbaj compatibil cu canalul de transmisie si receptorul, adica transformarea unei idei sau a unei opinii intr-un mesaj constituit din semnale organizate dupa conventiile unuia sau mai multor coduri.
Decodarea se refera la noua traducere a mesajului pe care, de asta data, o face receptorul, extragand semnificatiile necesare, adica la intelegerea si interpretarea semnelor codate care compun mesajul. Conditia comunicarii efective o constituie concordanta dintre codare si decodare, cu alte cuvinte cele doua actiuni trebuie sa fie pe aceeasi faza.

Procesul astfel descris nu se aplica decat la tranmisia de semnale (semnal, semn, simbol) de la o sursa de informare catre un destinatar si nu priveste continutul si semnificatia mesajului, care poate fi compus din cuvinte scrise sau vorbite, din imagini, muzica, etc.
Modelul traditional, dupa cum se poate observa, are o mare problema: "prezinta destinatarul ca o tinta pasiva si ilustreaza conceptia autoritara a actului de comunicare, deorece nu exista retroactiune (feed-back)" . Intr-adevar, comunicarea presupune: