Orizontul uman si social in schitele lui Caragiale

Lucrare de licenta despre Orizontul uman si social in schitele lui Caragiale
Orizontul social al schitelor reuneste in limitele sale cvasiumanitatea paturilor urbane de la reprezentantii societatii inalte pana la cei mai umili locuitori ai periferiei. In centrul tabloului si bucurandu-se de o mare atentie, figureaza exponentii stratului mijlociu, ai micii burghezii alcatuite adeseori din functionari publici. Aici conditia de viata, nivelatoare prin excelenta, estompeaza pana la anulare trasaturile individuale, accentuandu-le in schimb pe cele ale grupului social.

Este o materie foarte generoasa pentru genul de instantaneu, al schitei, in care fulguratiile succesive pot intregi un portret colectiv. Fenomenul de dizolvare a personalitatii l-a interesat pe Caragiale inca din primele lui schite, Smotocea si Cotocea si Leonica Ciupicescu (ambele in Claponul 1878, reactualizate sub noi titluri in Moftul roman, seria I). Lipsita de accent narativ, Smotocea si Cotocea e o fiziologie a cuplului, fixand cele dintai jaloane ale unei teme ce va reveni in schite ca O lacuna, La Pasti si altele.

Cei doi eroi sunt copisti in aceeasi cancelarie, mananca la acelasi birt si sunt trecuti de chelner pe o singura foaie a catastifului. Absenta notelor distinctive il defineste de asemenea pe Leonica Ciupicescu: „Nu era nici bun, nici rau, nici moale, nici iute, nici destept, nici prost. Cu un cuvant, o fiinta nici prea-prea, nici foarte-foarte”. Caracterizare aplicabila multor personaje egal de terne si traind sub regimul unei avansate uniformizari. In principiu, oricare dintre indivizii care populeaza acest sector poate sa-si asume gesturile exemplarului de alaturi, diversitatea nefiind aici atributul fizionomiilor, ci numai al ipostazelor legate de imprejurari.

Preocuparile specifice categoriei in discutie dezvaluie o atat de accentuata limitare a orizontului, incat numai inconstienta prizonierilor ei o impiedica sa devina tragica. Un anume sentiment de apasare se tradeaza totusi prin vesnica tentatie a schimbarii decorului, al carui rezultat ireductibil este intoarcerea in punctul de plecare. Elocventa e febra mutatului, declansata cu peridiocitatea instinctului, „de vreo doua ori pe an”.

Lucrare de licenta despre Orizontul uman si social in schitele lui Caragiale

Lucrare de licenta despre Orizontul uman si social in schitele lui Caragiale
INTRODUCERE.................5

Capitolul I - Medii si moravuri.............10

Capitolul II - Profesii si caractere........15

Capitolul III - Tehnici narative............20

Capitolul IV - Anexe metodice..............26
Anexa 1..................26
Anexa 2..................30

CONCLUZII.............35
BIBLIOGRAFIE..........38