Poetica lui Tudor Arghezi

Lucrarea de licenta este structurata in trei capitole. Este o lucrare originala si se adreseaza in special studentilor.

CUPRINS

Introducere
2
Capitolul 1: Aspecte introductive
5
1.1 Un tablou general
5
2.2 Conditia omului in univers: credinta, indoiala si cautarea
6
1.3 Corelatia dintre poezie si joc
6
Capitolul 2: Aspecte religioase in lirica argheziana
15
2.1 Religiozitatea fiintei umane
15
2.2 Cunoastere si credinta
15
2.3 Poezia de nuanta biblica
17
Capitolul 3: Aspecte ludice in poezia lui Tudor Arghezi
26
3.1 Trasaturi ludice
26
3.2 Drama credinciosului, intre ludic si religios
28
3.3 Har mestesugit si ludic in poezia argheziana
29
Concluzii
62
Bibliografie
64

Lucrare de licenta despre Poetica lui Tudor Arghezi

INTRODUCERE

Poetica lui Tudor Arghezi este intrata astazi definitiv in patrimoniul literaturii romane si universale. Asemenea lui Villon si Baudelaire, poetul Tudor Arghezi aduce in lumea romaneasca lumea promiscua a teratologicului, relegata la periferia societatii. Suntem, si de data aceasta, in fata razvratirii argheziene, evidenta prin revelarea frumusetilor ascunse sub magma putregaiului moral (Tinca, Rada, Ion Ion, Fatalaul), justitia, ordinea sociala, criteriile de valoare ale societatii fiind contestate indirect.

Lucrarea de fata este structurata in trei capitole, fiecare tratand diverse aspecte ludice si religioase din poezia argheziana. Astfel, in primul capitol Aspecte introductive, este creat un tablou general introductiv in care se vorbeste, in extenso, despre lirica argheziana, despre conditia omul in univers vazuta prin prisma credintei, a cautarii si a indoielii.

Se observa ca exista la Arghezi o nepotolita foame de materialitate, de concret, care-l impinge spre cautarea expresivitatii cuvantului incarcat de energie, a atributelor pregnante smulse din extraordinara varietate a vietii.

De asemenea, jocul face parte din creatia lirica si se asociaza creativitatii si sensibilitatii in acelasi timp, iar Arghezi deseori a inaintat prin joc pe calea artei sale.

Concept central este jocul si strategiile sale, intrucat jocul functioneaza fie si ca model/ paradigma fie/ si ca esteticitate. Tudor Arghezi pledeaza pentru prestigiul social al jocului.
Capitolul doi, Aspecte religioase in lirica argheziana, aduce in lumina aspecte legate de religiozitatea fiintei umane si trateaza aspecte legate de poezia argheziana de nuanta biblica. Se poate observa ca exista o drama a poetul care traieste in asteptarea revelatiei. Semnul dumnezeiesc poate veni sau nu. Cei alesi au avut revelatii ale divinitatii dar nu le-au cerut niciodata. Poetul solicita insistent lui Dumnezeu sa se arate, vanatoarea mistica ramanand anti-religioasa si meta-poetica. Fiinta se resacralizeaza pentru a deveni din nou omul primordial. Dumnezeu ramane ascuns pana in clipa suprema a mortii cand se va dezvalui omului. Cunoasterea miracolului vietii si al mortii ies din sfera de control a umanitatii, ele sunt segmente care apartin divinitatii.

In poezia argheziana se remarca omul caracterizat de dubla gandire prin care acesta isi asuma si credinta si necredinta deopotriva. Omul din poezia argheziana este strabatut de dorinta de a deveni Creator Suprem in contextul in care adevaratul Dumnezeu s-a ascuns. Acesta concepe credinta ca pe o datorie, dar este constient de faptul ca nu va fi judecat in concordanta cu imperativele ceremonialului religios indeplinit, ci dupa constiinta sa. Teama de moarte este alungata prin constientizarea ratiunii mortii care este si ea o raportare la Dumnezeu. Moartea da conotatie divinitatii in sensul ca prin disparitia biologica omul atinge Lumina si Marea Taina. Omul nu poate accede la Revelatie insa el poate constientiza neputinta, imposibilitatea sa de a atinge absolutul.

In cautarea lui Dumnezeu, omul se descopera pe sine. Timpul este implacabil si ireversibil iar omului liric arghezian ii raman ca posibilitati: sa se sacralizeze el insusi sau sa se demonizeze (Blestemele).

Biblia reprezinta istoria transfigurata a consecintelor pacatului originar si releva caile prin care omul se paote mantui; ea este raspunsul accederii fiintei umane spre iertare si intregire a fiintei. Ca si caracteristica specifica poeziei argheziene, intalnim trairea intensa a adevarului biblic de unde si lirismul tensionat care da o nota aparte.

Capitolul trei, Aspecte ludice in poezia lui Tudor Arghezi, sunt tratate aspecte legate de poezia ludica arhgheziana, de drama credinciosului modern ilustrata intre ludic si religios si se vorbeste, de asemenea, despre harul mestesugit si ludicul din poezia argheziana.

Impatimit de cuvant, Arghezi a rascolit curajos toate straturile limbii romane, afirmandu-le infinitele posibilitati literare.
Jocul reprezinta o componenta fundamentala a atitudinii demiurgice argheziene. Jocul de cuvinte al poeziei argheziene rasfrange si reia jocul lumii ca productivitate si metamorfoza a obiectelor si vietuitoarelor. Mestesugul potrivirii cuvintelor se vrea a fi un joc liber, de-a lumea si cu lumea. Dar tot astfel lucreaza si zeii, jucandu-se.