Primul nascut - dinamica rolurilor in familie

Cuprins pagina 1
Argumentarea pag 2

Capitolul I. Familia - delimitari conceptuale pag 4
1. Definirea familiei pag 4
2. Tipuri de familie pag 5
3. Tipologii familiale pag 7
4. Alianta, casatoria si cuplul pag 11
5. Functiile familiei pag 15
6. Teorii ale familiei pag 16

Capitolul II Dinamica rolurilor in familie pag 20
1. Educatia parentala pag 20
2. Stilurile educative ale familiei pag 21
3. Dinamica rolurilor in familie pag 27
4. Roluri educative in familia monoparentala pag 39
5. Roluri educative in familia compusa pag 40
6. Roluri educative in familia largita pag 41

Capitolul III Metodologia cercetarii pag 43

Capitolul IV Partea practica pag 44

Capitolul VI Concluzii si propuneri pag 62

Referinte bibliografice pag 66

Anexa CHESTIONAR pag 67

Lucrare de licenta despre Primul nascut - dinamica rolurilor in familie

Argumentarea

Locul cel mai benefic pentru un copil este in cadrul familiei. Pentru ca intre membrii familiei sa existe o relatie armonioasa, parintii si copii trebuie sa se iubeasca si sa se respecte reciproc. In unele cazuri si bunicii participa la instaurarea acestei armonii in familie. Fiecare membru al familiei are roluri diferite in educarea constanta si in dezvoltarea psihologica a copilului. Cea mai mare parte a responsabilitatii li se cuvine parintilor, iar din cand in cand, atat bunicii din partea tatalui cat si cei din partea mamei.
In cadrul familiei se regaseste o retea complexa de pozitii, status-uri si roluri sociale, la fel ca si in alte grupuri sociale. Status-ul reprezinta pozitia de baza a unei persoane in cadrul unui grup, iar rolul familial reprezinta setul de comportamente pe care fiecare membru al familiei il asteapta de la ceilalti membrii.


Capitolul I. Familia - delimitari conceptuale

1. Definirea familiei
Cuvantul familie provine din latinescul famulus si a desemnat "ansamblul sclavilor si al servitorilor ce traiau sub acelasi acoperis", iar mai tarziu casa in intregime, care reprezenta stapanul pe de o parte si sotia, copiii si servitorii pe de alta parte. Prin extensie, familia a ajuns sa cuprinda agnati ( rudele pe linie paterna) si cognati ( rudele pe linie materna). Ea a devenit in limbajul curent sinonima cu gens care desemneaza comunitatea formata din toate rudele de acelasi sange sau, altfel spus un clan, o mare familie patriarhala.(Aries, 1994, p.243)
Claude-Levi Strauss (1956) considera familia "mai degraba un echilibru instabil intre extreme decat rezultatul unei nevoi permanente si constante exprimand exigentele cele mai profunde ale naturii umane."
Pierre Bonte si Michel Izard accentuiaza faptul ca familia are o argumentare "eminamente sociala". Ea nu poate fi explicata printr-un fundament biologic (exemplu: nu intotdeauna mama biologica este si cea care alapteaza copiii) si nici prin exigente fiziologice (exemplu: este vorba de aspecte care tin de sexualitate sau de identitatea membrilor familiei) (Bonte, 1999, p.243)


Capitolul II Dinamica rolurilor in familie

1. Educatia parentala

Educatia parentala desemneaza "tentativa formala de a mari constiinta parintilor si utilizarea aptitudinilor parentale in domeniul educatiei copiilor"(Stanciulescu, 2002, p.196). Educatia parentala se deosebeste de celelalte forme prin faptul ca: se adreseaza tuturor categoriilor de parinti, vizeaza marirea competentelor si abilitatilor educative ale tuturor parintilor si nu modificarea unui comportament sau a structurilor existente, iar activitatile organizate se inscriu intr-o logica a prevenirii situatiilor problematice.
Educatia copiilor a devenit o problema de interes national si a fost preluata in responsabilitatea statului care dezvolta, in acest scop, un sistem de institutii specializate. Practicile cotidiene au aratat ca influenta acestor institutii nu este absoluta, iar cercetarea stiintifica a pus tot mai clar in evidenta importanta familiei. Psihologii si sociologii sustin importanta decisiva a familiei in primii ani de viata pentru intreaga dezvoltare ulterioara a copilului, educatia publica neputand reusi decat cu conditia ca familia sa o pregateasca si sa o sustina, iar actiunile specialistilor (cadre didactice, psihologi, etc.) in directia socializarii si integrarii copiilor au un impact limitat, daca nu se face apel la resursele familiale.(Stanciulescu, 2002, p.196).
Educatia parentala cuprinde doua aspecte (Mitrofan, 1991, p.128):
1. informarea si formarea parintilor " pentru a organiza munca educativa cu copiii in general (obiective, forme de organizare, modalitati de cunoastere si evaluare, metode, tehnici, procedee educative, etc)"
2. informarea si abilitarea parintilor "pentru a organiza invatarea in familie a profesiei de sot si parinte"
Procesele educative familiale nu sunt simple interventii educative ale parintilor sau ale altor categorii de adulti, ci interactiuni intre parinti si copii . Din primele saptamani de viata, copiii pot initia interactiuni sociale si sunt capabili sa imita comportamentul adultilor. Exista o dependenta intre reactiile parintilor si raspunsurile copiilor la stimularile externe (mediul, ingrijiri acordate, etc). Atunci cand un copil isi manifesta interesul si receptivitatea, genereaza in adultii care ii ingrijesc/educa satisfactie, incredere, optimism si ,practic, ii ajuta sa adopte cele mai potrivite conduite, care contribuie la dezvoltarea personalitatii. Copiii "dificili sau lenesi" genereaza oboseala, iritare, pierderea echilibrului emotional, sentimente de insatisfactie si vinovatie, iar in acest caz parintii gasesc greu conduite adecvate dezvoltarii psiho-sociale a copiilor si isi pierd mai usor entuziasmul. Nu exista retete ale comportamentului parental a caror aplicare sa conduca automat la dezvoltarea optima a copiilor, solutiile sunt intotdeauna gasite in experienta cotidiana comuna.