11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte

Trimis la data: 2008-10-07
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.18 / 10
Downloads: 377
Autor: Alecs
Dimensiune: 11kb
Voturi: 25
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
Iscodit adesea de critici şi de jurnalişti pentru a afla ce fapte şi întâmplări au de¬clanşat “expulzarea din memorie” a paradoxalelor elegii, Nichita Stănescu s-a dovedit extrem de zgârcit în dezvăluiri, amplificând misterul. De altfel, Alex. Ştefănescu remarca: “În poezia lui Nichita Stănescu există foarte puţină «biografie». Dacă nu am avea documente propriu-zise la dispoziţie, cu greu ne-am face o idee despre viaţa poetului cer¬ce¬tându-i ver¬surile” (Alex. Ştefănescu, Introducere…, Editura Minerva, Bucureşti, 1986, p. 22).
11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
Explicaţia e simplă şi o găsim într-un interviu publicat în revista Tribuna, în 1978: “Ca să fiu sincer, nu iubesc intimitismul în literatură, considerând ca nefăcând parte din zona esteticului. De bună seamă că orice poezie, orice nuvelă, orice roman sau piesă de teatru se stârneşte şi se scrie, se inspiră dintr-o seamă întreagă de pricini intime, numai că ele nu au dreptul să transpară ca atare, pentru că literatura este o comunicare generală. Chiar dacă este produsă de individ şi receptată de individ, ea trebuie să se ridice la nivelul speciei” (Nichita Stănescu, Starea poeziei, în Tribuna, 22, nr. 11, 16 martie, 1978, p. 8, in¬terviu, cf. Fiziologia poeziei, 1990, p. 569).
În ciuda acestei declaraţii ferme, nu vom abandona strădania de a reconstitui împrejurările în care au fost redactate poemele.

11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
“11 Elegii este singura mea carte trăită. Dacă ar fi să o mai scriu încă o dată, este singura carte pe care aş refuza categoric să o mai scriu. A costat prea scump. Astăzi mă uit la 11 Elegii cum se uită doctorul Barnard la pacientul Blaiberg. Mă tot uit: mai ţine-n ea inima de atunci? Când o va respinge?” (Nichita Stănescu în dialog cu Adrian Păunescu, în vol. Sub semnul întrebării, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1979, p. 520-528).

11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
Altă dată, în Antimetafizica, Nichita a reluat ideea că la baza cărţii a stat un eveniment dramatic: “Această carte, în ciuda tristeţii fundamentale care a stârnit-o şi a austerităţii ei aproape totale, mi-a adus cel mai mare noroc literar, încât, uneori, mă gândesc surâzând amar: uite, domnule, ce noroc poate să-ţi aducă un nenoroc bine exprimat!” (Nichita Stănescu, în Antimetafizica, 1985, p. 102-103).
De fapt, ce se întâmplase?

11 Elegii, o poveste de dragoste si de moarte
În 1962 (6 iunie), Nichita Stă¬nescu şi Doina Ciurea îşi legalizau relaţia care dura de aproape zece ani, căsătorindu-se. Volumele Sensul iubirii (1960) şi O vi¬ziune a sen¬ti¬mentelor (1964) sunt martore ale acestei poveşti de dra¬goste. După nuntă, cei doi locuiesc pentru un timp cu părinţii Doinei, dar ulterior pri¬mesc o casă pe b-dul Dimitrie Cante¬mir. Idealist prin definiţie, Nichita acuză noul statut, noile obligaţii şi riscul de a renunţa la o viaţă boemă.
În 1964, “relaţiile matrimoniale sunt tot mai dificile, poetul su¬portând greu rigorile instituţiei fără intensitatea sen¬ti¬mentelor care îl robiseră iniţial. Spre sfârşitul anului, o cunoaşte pe Gabriela Melinescu, poetă în plină afirmare, în tensiunea relaţiei lor Nichita Stănescu creând cele mai explozive opere ale sale” (Alexandru Condeescu, Poezia Magna, în Album, 1984, p. 148). Nichita îşi părăseşte căminul conjugal fiind găzduit, pe rând, de prieteni.

Un an mai târziu, în decembrie 1965 locuia, împreună cu Gabriela Melinescu, într-o cameră cu pământ pe jos: “Evident, cu excepţia a două elegii (Elegia a doua, Getica şi Ele¬gia oului, a noua), care erau poezii răzleţe, publicate anapoda în periodice, restul au fost compuse sau mai precis dictate Gabrielei Melinescu, în decurs de două zile şi două nopţi, într-o ca¬meră cu pământ pe jos, într-o foame şi puritate trupească absolută, fapt care le îndreptăţea să tindă către ceva profund, pur şi perfect” (Antimetafizica, 1985, p. 102-103).
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.