A fi sau a nu fi liberal - Liberalismul

Trimis la data: 2013-09-24
Materia: Stiinte Politice
Nivel: Liceu
Pagini: 34
Nota: 8.14 / 10
Downloads: 0
Autor: Pisica irina
Dimensiune: 79kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
1. Ce ne spun liberalii insisi?
In locul unei definitii esentialiste a liberalismului, care ar cauta cu orice pret o esenta unica si invariabila a liberalismului, este mult mai util sa punem in lumina existenta unei intregi diversitati, a unei familii de liberalisme, a unor variante diferite ale liberalismului.
Abordarile esentialiste:
In opinia majoritatii istoricilor gandirii politice, liberalismul, in varianata sa politica, s-a nascut in urma razboaielor religioase din secolele XVI-XVII, ca o incercare de rezolvare a celebrei probleme teologico-politice. Toleranta statului in raport cu diferitele doctrine religioase a fost singura cale de a impune pacea sociala unor comunitati, divizate pana atunci de interminabile lupte intestine.
Limitarea puterii statului a fost, de aceea, o preocupare constanta a primilor liberali, ceea ce i-a determinat pe unii filosofi politici contemporani - Friedrich von Hayek, de exemplu - sa vada esenta liberalismului in caracterul sau anti-etatist. Holmes, dimpotriva, considerand ca liberalismul este o filosofie de creare a statului, afirma interdependenta puterii statului si a libertatii, negand opozitia acestora.
Impotriva celor care sustin prioritatea absoluta a libertatii in raport cu alte concepte liberale, Ronald Dworkin afirma ca exista un singur tip de liberalism, in centrul caruia s-ar afla o teorie a egalitatii si a respectului egal, ce impune neutralitatea statului in raport cu proiectele si aspiratiile indivizilor.
John Gray afirma si el ca tuturor variantelor doctrinei liberale le sunt comune patru elemente: individualismul, egalitarismul, universalismul si progresismul. Liberalismul a pus accentul de la bun inceput pe toleranta si pluralism, limitarea puterii politice si separarea puterilor in stat, libertatea individuala si proprietatea privata, unicitatea si inviolabilitatea individului, drepturi individuale si autonomie personala. Liberalii au afirmat dintotdeauna importanta distinctiei dintre sfera publica si cea privata. De aici a rezultat celebra distinctie dintre libertatea negativa a modernilor si libertatea pozitiva a anticilor.
Indiferent de variantele sale, liberalismul a afirmat de la bun inceput importanta catorva libertati fundamentale, pentru care a luptat in mod constant. Libertatea de gandire si religie, libertatea de asociere si exprimare a propriilor opinii sau libertatea presei sunt cele mai importante in aceasta privinta. Consimtamantul cetatenilor si contractul social au fost vazute apoi ca singurele forme de legitimare a puterii, in timp ce constitutionalismul a fost conceput ca o modalitate eficienta de limitare a puterii.

Cel care prefera un demers anti-esentialist se concentreaza de obicei asupra metodei sau temperamentului liberal. Liberalismul a putut fi definit ca o atitudine particulara fata de viata, sceptica si rationala, bazata pe experimentare si investigare libera. Bertrand Russel afirma ca esenta viziunii liberale n-ar consta atat in continutul opiniilor, cat in modul in care acestea sunt afirmate: nedogmatic, netransant, cu titlu de ipoteza si cu constiinta failibilitatii lor. Gandirea omului nu recunoaste nici un fel de obligatii sau tabuuri. Liberalismul este, inainte de toate, un stil.

2. Diversitatea liberalismului
Nimic nu ilustreaza mai elocvent diversitatea interna a liberalismului decat disputele conceptuale dintre liberali si comunitarieni. Conceptia lui Rawls in legatura cu persoana umana: individul este pe deplin autonom, in sensul ca identitatea lui nu este fixata a priori, ci e data de - si se modifica neincetat in raport cu alegerile pe care acesta le face. Altfel spus, identitatea sa nu este data nici de situarea sa sociala, nici de apartenenta la vreun grup, traditie, religie sau cultura.

In marea lor majoritate, comentariile comunitarienilor nu au condus la o respingere totala a liberalismului. In esenta, ele au pus sub semnul intrebarii validitatea conceptiei persoanei in viziunea lui Rawls (individual vazut ca un eu de-situat) si individualismul "asocial", caracterul universalist al teoriei dreptatii si neutralitatea ca principiu politic. Eul este intotdeauna situat intr-o anumita traditie, in raport cu care capata un set de atasamente ce-i configureaza identitatea personala.

Neutralitatea si latura anti-perfectionista a liberalismului rawlsian sunt simple iluzii, afirma comunitarienii; fiecare stat actioneaza conform unei anumite teorii a binelui, mai mult sau mai putin articulate si comprehensive. In viziunea lui Walzer, orice teorie a dreptatii trebuie sa acorde atentie naturii particulare a diferitelor sfere sociale/anti-universalism. In viziunea lui Walzer, ignorarea diferentelor dintre sfere da nastere "tiraniei"; idealul sau politic este un regim bazat pe principiul "egalitatii complexe", care este tocmai opusul tiraniei.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.