A saptea elegie stanesciana

Trimis la data: 2008-10-04
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 2
Nota: 7.68 / 10
Downloads: 506
Autor: Alecs
Dimensiune: 10kb
Voturi: 19
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
A saptea elegie stanesciana
Poemul trădează o concepţie filosofică de tip bu¬dist, potrivit căreia omul, individual, înţelege în mod pro¬fund apartenenţa la Marea Creaţie şi se identifică cu des¬tinul regnurilor “până la sânge”, într-un perpetuu efort em¬patic.
Este ultima poezie din ciclul dedicat auto¬cu¬noaş¬terii. Mesajul ar putea fi acesta: cel ce se va smeri se va înălţa; cel ce va iubi va învinge orice obstacol, chiar şi gra¬vitaţia.
A trăi în numele frunzelor, în numele pietrelor, al cailor, al pă¬sărilor nu înseamnă a te transforma în frunză, măr, cal sau pasăre, deci a involua.
A saptea elegie stanesciana
A saptea elegie stanesciana
Înseamnă apoi dorinţa de a le egala performanţele uluitoare: să te laşi pierit de toam¬nă şi renăscut în fiecare primăvară, o dată cu explozia de clo¬rofilă şi culoare; să fii sâmbure de măr, vlăstar şi apoi fruct, să-i sa¬turi pe cei flămânzi, să dăruieşti, adică; să sari peste copaci retezaţi ori să pluteşti peste întinderi de ape şi uscat, precum păsările - să învingi cu propriile forţe gra¬vitaţia şi să te desprinzi de pe pământ. Pentru totdeauna, într-o bună zi.

A trăi în numele frunzelor, al merelor, al păsărilor sugerează o fidelitate faţă de regnuri în raport cu semenii: Trăiesc. Sunt om. Nici acum şi nici într-o viaţă viitoare nu voi deveni pasăre de aur sau măr înflorit, dar mereu voi respecta şi voi iubi păsările, copacii şi pietrele. Din această pricină şi obsesie “n-am vreme să mă gândesc la propria mea viaţă”.

Nu trăiesc în numele meu şi nici în numele tatălui, renunţ la toate privilegiile pe care aş putea să le am; trăiesc în numele poeziei şi al formelor concrete ce mă înconjoară.
Versul “niciodată n-am să fiu sacru” a născut cele mai multe controverse între exegeţi. Unii s-au grăbit să-l eticheteze pe Nichita ca un “poet al opţiunii la real” şi să-l înregimenteze în tabăra materialiştilor, în timp ce alţii au socotit că această opţiune e absurdă, falsă şi utopică, de¬oarece presupune “să renunţi complet la viaţa spirituală” (vezi Ştefania Mincu, 1987, p.90-91) când, în rea¬litate, în a¬cest volum Nichita vor¬beşte despre spiritologie, o ştiinţă elevată, recuperată din sfere celeste.

A saptea elegie stanesciana
Această absurdă abandonare a sacrului pare do¬vada unei bătălii pierdute, pare amprenta unei dez¬nădejdi de moment, a unei co¬ple¬şi¬toa¬re tristeţi meta¬fizice. Numai frigul, foamea şi spectrul morţii îl poate de¬termina pe om să re¬nunţe aparent la o aspiraţie scrisă în codul genetic. Con¬strâns de împrejurări, Nichita operează în acest poem cu lo¬gica bunului simţ terestru, a crizei de timp, a lipsei de contemplaţie şi meditaţie adică.

De aceea el alege formele concrete, pal¬pabile, materiale, iar între două feluri de mân¬care optează pentru farfuria cu ape¬ritive ce hrănesc sto¬ma¬cul şi nu spiritul.
Acesta este momentul când Nichita ia decizia să se întoarcă “acasă”. Cu umilinţă, se recunoaşte înfrânt, dar va fi o ultimă victorie a instinctului de supra¬vieţuire.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.