A zecea elegie stanesciana

Trimis la data: 2008-10-04
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 8.81 / 10
Downloads: 160
Autor: Alecs
Dimensiune: 12kb
Voturi: 17
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Omul Fanta
Firesc, după ce am asistat la naşterea în plan spiritual (Omul-fantă), va urma o naştere în plan fizic (Elegia a zecea) a fiinţei umane, pen¬tru a popula planeta celor patru anotimpuri cu o civilizaţie nemaivăzută până atunci.
Părăsind lumea simultană, adică “murind”, omul se naşte şi ia contact brusc cu spaţiul materiei dense. Şi a¬tunci exclamă prin toţi porii fiinţei: “Sunt bolnav!” Lumina, frigul, soarele, căldura, zgomotul, priveliştile… îl invadează ca o herghelie de cai zvă¬păiaţi: “Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind”. Boa¬la şi durerea sunt blazonul acestei lumi. Ele îţi dau certitudinea unei existenţe percepute prin cele cinci organe de simţ.
Omul Fanta
Omul Fanta
Sunt bolnav. Mă doare o rană / călcată-n copite de cai fu¬gind./ Invizibilul organ,/ cel fără nume fiind / neauzul, nevăzul / ne¬mirosul, negustul, ne¬pipăitul / cel dintre ochi şi timpan,/ cel dintre deget şi limbă, -/ cu sea¬ra mi-a dispărut simultan./ Vine vederea, mai întâi, apoi pauză,/ nu exis¬tă ochi pentru ce vine;/ vine mirosul, apoi linişte,/ nu există nări pentru ce vine;/ apoi gustul, vibraţia umedă,/ apoi iarăşi lipsă,/ apoi timpanele pentru le¬neşele / mişcări de eclipsă;/ apoi pipăitul, mângâiatul, alu¬ne¬care / pe o ondulă întinsă,/ iarnă-ngheţată-a mişcărilor / mereu cu su¬prafaţa ninsă./

Dar eu sunt bolnav. Sunt bolnav / de ceva între auz şi vedere,/ de un fel de ochi, un fel de ureche / neinventată de ere./ Trupul ramură fără frunze,/ trupul cerbos / rărindu-se-n spaţiul liber / după le¬gile numai de os,/ neapărate mi-a lăsat / suave organele sferii / între văz şi auz, între gust şi miros / întinzând ziduri ale tăcerii./ Sunt bolnav de zid, de zid dărâmat / de ochi-timpan, de pildă-mirositoare./

Omul Fanta
M-au călcat aerian / abstractele animale,/ fugind speriate de abstracţii vânători / speriaţi de o foame abstractă,/ burţile lor ţipând i-au stârnit / dintr-o foame abstractă. / Şi au trecut peste organul ne-nveşmântat / în carne şi nervi, în timpan şi retină / şi la voia vidului cosmic lăsat / şi la voia divină./ Organ pieziş, organ întins,/ organ ascuns în idei, ca razele umile / în sferă, ca osul numit / calcaneu în călcâiul lui Achile / lovit de-o săgeată mortală; organ / fluturat în afară / de trupul strict marmorean / şi obişnuit doar să moară./ Iată-mă, îmbolnăvit de-o rană / închipuită între Steaua Polară / şi steaua Canopus şi steaua Arcturus / şi Casiopeea din cerul de seară./ Mor de-o rană ce n-a încăput / în trupul meu apt pentru răni / cheltuite-n cuvinte, dând vamă de raze / la vămi./ Iată-mă, stau întins peste pietre şi gem,/ organele-s sfărâmate, maestrul,/ ah, e nebun, căci el suferă / de-ntreg universul./

Mă doare că mă¬rul e măr,/ sunt bolnav de sâmburi şi de pietre,/ de patru roţi, de ploaia măruntă / de meteoriţi, de corturi, de pete./ Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai,/ organul numit taur mi-a fost înjunghiat / de fulgerul toreador şi zigurat / pe care tu arenă-l ai./ Organul Nor mi s-a topit / în ploi torenţiale, repezi,/ şi de organul Iarnă, întregindu-te,/ mereu te lepezi./

Mă doare diavolul şi ver¬bul,/ mă doare cuprul, aliorul,/ mă doare câinele, şi iepurele, cerbul,/ copacul, scândura, de¬corul./ Centrul atomului mă doa¬re,/ şi coasta cea care mă ţine / îndepărtat prin limita trupească / de trupurile celelalte, şi divine./ Sunt bolnav. Mă doare o rană / pe care mi-o port pe tavă / ca pe sfârşitul Sfântului Ioan / într-un dans de aprigă slavă./

Omul Fanta
Nu sufăr ceea ce nu se vede,/ ceea ce nu se aude, nu se gustă,/ ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea îngustă,/ scheletică a insului meu,/ pus la vederile lumii celei simple,/ nerăbdând alte morţi decât morţile / inventate de ea, să se-ntâmple./ Sunt bolnav nu de cântece,/ ci de fe¬restre sparte,/ de numărul unu sunt bolnav,/ că nu se mai poate împarte / la două ţâţe, la două sprân¬cene,/ la două urechi, la două călcâie,/ la două picioare în alergare / neputând să rămâie./ Că nu se poate împarte la doi ochi,/ la doi rătăcitori, la doi struguri,/ la doi lei răgind, şi la doi / martiri odihnindu-se pe ruguri.//
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.