Acizii nucleici rolul si structura lor

Rolul şi structura acizilor nucleici - Misteriosul factor transformator al doctorului GRIFFITH

În 1928, bacteriologul J. Griffith comunica la Cambridge o experienţă extrem de ciudată. Lucra de la un timp cu pneumococi, o specie de microbi care provoacă pneumonii la om şi la animale. El poseda două tipuri de asemenea pneumococi, tipul II şi III, care se deosebesc între ele prin caracteristici biochimice uşor detectabile.

De asemenea, avea unele eprubete cu culturi virulente, care provoacă moartea şoarecilor folosiţi în experimente, şi alte eprubete cu culturi de pneumococi „blânzi”, care nu omorau şoarecii. Pe medii de cultură, pneumococii virulenţi formau colonio mici, netede, de forma „S”(„S” de la smooth=neted). Cei nevirulenţi formau colonii zbârcite la suprafaţă, de forma „R”(rough=aspru).

Griffith a făcut două suspensii de microbi:
a) prima conţinea pneumococi II R,nevirulenţi;
b) a doua conţinea pneumococi III S, virulenţi.
El nu dorea să ucidă animalele, ci să prepare un vaccin. Pentru acestea a omorât prin căldură microbii din buspensia b. Apoi a inoculat ambele suspensii unui lot de şoareci albi de laborator şi a asteptat.

Spre surprinderea lui Griffith, marea majoritate a şoarecilor au murit, deşi prima suspensie le asusese microbi vii dar nepericuloşi, iar a doua numai cadavrele microbilor virulenti. Contrariat la culme, cercetătorul o repetat experienţa de mai multe ori cu acelaşi rezultat. Pentru a vedea ce microb a omorât soarecii, el a însămânţat pe medii de cultură sânge din cordul şoarecilor morţi. A constatat că pe medii crescuseră şi se inmulţiseră pneumococi de tip III S pe care Griffith îi ştia morţi şi verificase că sunt morti.

Singura explicaţie a fenomenului era că de la cadavrele pneumococilor III S a trecut „ceva” în celulele pneumococilor II R pe care i-a transformat în pneumococi de tip III S. Acel „ceva” conţinea informaţia ereditară care, odată ajunsă în organism, a funcţionat şi a fost transmisă urmaşilor.