Actele ministerelor, ale administratiei publice si ale autoritatilor administrative centrale autonome

Nici Legea nr. 90/2001, nici alte acte normative nu precizeaza insa care sunt criteriile distinctive intre ordine si instructiuni.
Distinctia intre ordine si instructiuni nu poate fi facuta afirmand pur si simplu ca primele ar avea caracter individual, iar secundele obligatoriu caracter normativ. Tot ceea ce se poate spune este ca, in timp ce ordinele au fie caracter individual, fie normativ, instructiunile au intotdeauna caracter normativ.

S-ar mai putea adauga ca ceea ce caracterizeaza instructiunile este faptul ca ele implica ideea obligativitatii lor fata de anumite organe subordonate ierarhic, chemate sa le aplice administratilor, in timp ce ordinele normative se pot adresa si direct acestora.
Daca aceasta este situatia in cazul organelor centrale de ramura ale administratiei publice, ea este alta atunci cand este vorba de organele centrale de domeniu sau a organelor cu caracter mixt, de ramura si de domeniu, caci, in lumina practicii formate pana azi, gama actelor obligatorii pe cale unilaterala, la care ele pot recurge, este mult mai ampla.

Astfel, se poate observa ca Ministerul Finantelor Publice recurge in activitatea sa la acte intitulate "precizari", "calculatoare", "norme tehnice", dar si "conventii". Banca Nationala emite, pe langa "ordine", "regulamente", "circulare", "principii", "norme", "norme obligatorii", "norme metodologice". Centrul national al Cinematografiei emite "dispozitii" si "norme metodologice".

Academia Romana procedeaza pe cale de "hotarari". Comisia pentru aplicarea unitara a prevederilor legale in domeniul impozitelor indirecte recurge la "decizii", ca si Consiliul National al Audiovizualului. Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a emis impreuna cu Ministerul Finantelor Publice, un act intitulat "criterii".