Actiunea diplomatica a Romaniei si modificarea textelor Tratatului de pace cu Austria

Guvernul roman a facut o ultima incercare de a preintampina o actiune separata a aliatilor sai si la 9 sept. delegatia sa a prezentat Conferintei de Pace un nou memorandum in care a demonstrat inca odata drepturile Romaniei la independenta si suveranitate nationala, sacrificiile facute in razboi alaturi de Puterile Aliate si Asociate, nerespectarea obligatiilor asumate de aliatii sai atat in timpul razboiului cat si la Conferinta de Pace, drepturile recunscute minoritatilor din Romania, si, prin urmare, imposibilitatea de a semna cele doua tratate care-i impun obligatii "ce cu greu s-ar putea concepe chiar si in fata unui inamic invins."

Trataul cu Austria a fost semnat deci la St. Germain, la 10 sept. 1919 in absenta delegatiilor Romaniei si Iugoslaviei.Refuzand sa iscaleasca tratatul cu Austria, la 12 sept. 1919, guv. liberal a demisionat, motivand ca nu-si poate pune iscalitura pe un tratat "incompatibil cu demnitatea si independenta nationala". Noul guv., prezidat de generarlul Arthur Vaitoianu, unul din stalpii rezistentei, a refuzat in mod constant sa semneze cele doua tratate.

La alegerile parlamentatre din 3 si 4 noiembrie 1919, primele care s-au desfasurat pe baza votului universal si al caror rezultat nu a fost falsificat, Partidul Liberal sufera o grea infrangere, si dupa o perioada de aproape trei saptamani de tratative, in cursul carora Iului Maniu a refuzat sa formeze noul guvern pe motiv ca "aceptarea clauzei minoritatilor straine ar discrediat complet pe fruntasii transilvaneni", regele a incredintat misiunea formarii unui nou cabinet lui Alexandru Vaida-Voievod.

Acest guvern, la fel ca si cele precedente, a cautat prin toate mijloacele sa determine marile puteri sa modifice clauzele Tratatului Special, sesiunea Adunarii Deputatilor din decembrie, rezultata in urma alegerilor din noiembrie, la care participase si populatia care se unise cu Tara in 1918, aproba pozitia delegatiei romane la Conferinta de Pace. De cealalta parte, in tabara aliatilor, in septembrie-noiembrie 1919 au intervenit elemente de natura sa favorizeze politica de rezistenta a Romaniei.

Accentuarea contradictiilor dintre Franta si Anglia in problema Siriei, parasirea conferintei de reprezentantii Italiei, precum si rezervele exprimate de Senatul american, a 19 noiembrie 1919, cu prilejul discutiei privind ratificarea tratatului de la Versailles, toate acestea au determinat Consiliul Suprem sa intensifice actiunile politice si diplomatice spre a obtine semnatura Romaniei pe tratatul cu Austria, neexcluzandu-se acceptarea discutarii si anularii unora dintre detaliile tratatului special.