Actiunea in revendicare

Dreptul de proprietate era aparat prin (1) care reprezenta "actiunea proprietarului lipsit de posesia bunului sau indreptat in contra persoanei care poseda bunul fara a fi proprietar" [3].
Proprietarul cerea rstituirea bunului cum omnia causa. Prin causa rei se intelegea tot ceea ce ar fi dobandit proprietarul daca pastra neintrerupt posesia bunului: fructe, accesiuni, despagubiri pentru degradarile aduse proprietatii sale [4].
In procedura legislatiunilor, actiunea in revendicare era intentata in forma lui sacramentum in rem [5].

In procedura formulata actiunea in revendicare era intentata cu ajutorul unei formule in care pretentiile reclamantului erau precizate (2)In procedura extraordinara deoacrece condamnarea viza lucrul insusi, restituirea era asigurata prin forta de constrangere a statului-manu militari.In litigiu, ambele parti aveau o dubla calitate atat de reclamanta cat si de parata si fiecare afirma ca obiectul ii apar#ine.
Astfel, reclamantul revendica rostind o formula, iar paratul facea aceeasi afirma#ie contrarie (3)

In faza in iure par#ile promiteau sa plateasca o suma de bani (sacromentum), daca vor fi pierdut procesul, dupa care se trecea la atribuirea provizorie a obiectului litigiei [6].
De regula, pretorul atribuia posesorului bunului - sub obligatia de plata a garan#iei - dreptul de a-l pastra pe durata procesului. Refuzul platii (4) de catre (5) atragea atribuirea dreptului de pastrare a bunului in favoarea neposesorului - aceeasi conditie a pla#ii cau#iunii [7].in faza a doua - in juridicum - judecatorul pronun#a sentin#a, aratand care din cele doua sacramentum este iustum.