Adam si Eva - Tudor Arghezi

Poezia Adam si Eva de Tudor Arghezi, vazuta din perspective umana, Geneza se proiecteaza asfel, intr-o atmosfera comica.  Dumnezeu insusi este infatisat in ipostaza omului neajutorat si ghinionist si implicit toata creatia ii iese pe dos. Cele 5 poezii din volumul ‘’ Tablouri biblice’’ publicate in anul 1944 au o tematica unitara fiind un fel de Geneza comica a aparitiei omului si al pacatului originar.

Inspirandu-se din Vechiul Testament, Tudor Arghezi ofera cititorului o viziune personal a modului cum Dumnezeu i-a conceput pe primi oamnei : Adam si Eva. Pastrand coordonatele textului biblic autorul construieste un univers diferit marcat deputernice accente biblice. Pentru Tudor Arghezi, crearea omului este in poezia " Adam si Eva" un exercitiu ludic pornit din marea singuratate cosmica a Creatorului care isi doreste in cer copii si s-a gandit din ce sa-i faca, Din borangic, argint sau promoroaca, frumosi, cinstiti, nevinovati, Se puse asezamantul dintre frati’.

Dumnezeu se arata aici mai mult un demiurg, creatia Sa fiind un soi de mestesug prin care oamenii se fabrica din borangic, argint sau promoroaca sau mai nefericit din praf si nitelus scuipat.

Calitatea materialelor folosite fiind indoelnica iar rezultatele pe masura. Primul om are mai ales trasaturi negative: violenta, lene, somnolenta, vazuta ca esecuri ale creatiei: “ Dar i-a iesit cam somnoros, trandav si naravas, stramosul meu Adam”.

Paradoxul consta in faptul ca aceleas materiale au fost intrebuintate de Dumnezeu la constructia intregii lumi numai ca omul nu se supune intentiei divine exprimate metaforic de a iesi altoi de stea.

Eroarea initiala a Lui Dumnezeu pare scuzabila, dar se repara printr-o alta greseala care in viziune ironica imprimata poeziei, amplifica drama umana: "O zamisleste pe Eva din acelasi altoi".