Adjectivul

Adjectivul este deci o parte de vorbire flexibila. Adjectivul poate sta alaturi de substantiv, ca in exemplele de mai sus, sau poate fii legat de acesta prin articolul demonstrativ(adjectival):copacul cel inalt; casa cea inalta. Locul obisnuit al adjectivului este dupa substantivul pe care il insoteste. Indiferent de locul pe care il are fata de substantiv, adjectivul nu se desparte prin virgula de substantivul determinat.
ADJECTIVE SIMPLE SI ADJECTIVE COMPUSE
Dupa numarul cuvintelor prin care sant exprimate, adjectivele sant de doua feluri: -adjective simple:bun, rau, harnic, lenes, istet;-adjective compuse:cumsecade, burghezo-mosieresc..
Adjectivele compuse s-au format:
a)prin contopirea elementelor componente intr-un singur cuvant; b)prin alaturarea elementelor componente, care se scriu cu liniuta de unire.Acordul acestor adjective compuse cu substantivul determinat se face, in general, prin al doilea element component, iar primul ramane neschimbat.
ADJECTIVE CU DOUA TERMINATII SI CU O SINGURA TERMINATIE
Dupa terminatiile genurilor la nominativ singular nearticulat, adjectivele se impart in doua categorii:
a)adjective cu doua terminatii:copil frumos, fata frumoasa;
b)adjective cu o singura terminatie:urs mare, padure mare.

CAZURILE ADJECTIVULUI
Adjectivul se declina impreuna cu substantivul pe care il determina si poate aparea cu sau fara articol hotarit enclitic. Adjectivul care sta dupa substantivul determinat este totdeauna nearticulat enclitic, indiferent daca substantivul este sau nu articulat:prietenul(cel)bun, un prieten bun. Cand adjectivul se afla inaintea substantivului, el poate fi articulat enclitic sau nearticulat: bunului prieten, unui bun prieten.Adjectivul se acorda in gen, numar si caz cu substantivul determinat. Intre adjectiv si substantivul determinat este o legatura asa de stransa, incat forma articulata a unuia poate preciza cazul celuilalt.