Administratia publica si integrarea europeana

Literatura de specialitate, analiza materialelor faptice, precum si traditiile romanesti in domeniu ne conduc la concluzia ca aparitia si evolutia institutiei administratiei publice locale in tara noastra s-au desfasurat intr-o relatie directa cu complexul economic si politico-juridic al societatii romanesti.

Numai in acest mod se explica si tendintele de autonomie locala care, ca orice alt fenomen, sunt supuse influientelor si reformelor timpului, iar uneori chiar momentului. In fapt, originile "administratiei locale" se pierd undeva in istoria indepartata. Astfel, intr-o lucrare recent aparuta, cu titlul "Administrate publica locala in Romania", autorii arata ca: "Aparitia vietii administrative locale a precedat cu mult pe aceea acelei generale pentru ca, in ordinea istorica a lucrurilor, comuna cu nevoile ei proprii a aparut inainte de nasterea statului".

De altfel, este unanima parerea specialistilor in istorie si drept in a recunoaste ca bazele organizarii administrative moderne sunt puse de "Legile pentru infiintarea consiliilor judetene si de organizare comunala" din 1864 promulgate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

"Legislatia administrativa a lui Cuza - arata Anibal Teodorescu - a constituit un mare pas inainte prin principiile de organizare a administratiei locale pe care le-a inaugurat, legile avand menirea sa pregateasca calea unei autonomii locale mai largi si sa dea expresie democratica organismelor locale". Dar formule de autonomie locala gasim cu mult inaintea acestor vremuri.

Astfel, intr-un document emis de "Necula a lui Bobanea" la 13 mai 1563 se mentioneaza pentru prima data indatoririle "judetului" (viitorul primar) cat si ale ajutoarelor sale, respectiv cei "12 pargari" (viitorii consilieri), care isi desfasurau activitatea in Bucuresti. Responsabilitatile acestora au fost gandite atat de temeinic incat trebuie sa recunoastem ca o serie dintre acestea, sub forme evoluate, se regasesc si in timpurile noastre.

O evolutie superioara a administratiei publice locale a Bucurestiului se produce incepand cu anul 1831. "Dreptul locuitorilor de a se gospodari prin alesii lor apare in perioada Regulamentului organic. Astfel pentru Bucuresti, in toamna anului 1831 a fost creat primul ,compus din cinci (membrii), si s-a stebilit sediul unei . Potrivit procedurilor Regulamentului organic, la 2 decembrie 1831 a fost ales Sfatul Orasenesc al Politiei Bucurestilor in subordinea Departamentului din Launtru (Ministerul de Interne), iar membrii erau alesi de reprezentantii cartierelor care aveau 25 de ani impliniti si un venit anual de 5000 de lei".

Un moment crucial pentru evolutia administratiei publice locale il constituie aparitia legii pentru infiintarea consiliilor judetene precum si a Legii Comunale care statueaza, pentru prima oara in istoria Tarilor Romane, judetul si comuna ca persoane juridice.

La fel de important este si momentul institutionalizarii structurilor moderne ale administratiei publice locale in Romania prin adoptarea Constitutiei din 1866, care stabileste in articolul 4 ca : "teritoriul Romaniei este impartit in judete, plasi si comune, care nu pot fi modificate decat prin lege". De mentionat ca atat Legea de organizare administrativa din 1864, cat si cele adoptate in 1874, 1882 si 1884 precizeaza ca "la nivel comunal functioneaza consiliul comunal si primarul. Consiliul comunal este organul deliberativ.

Cele mai importante hotarari ale consiliului comunal sunt supuse aprobarii reprezentantului local al Guvernului, respectiv prefectul judetului. Primarul apare cu o dubla calitate - de sef al executivului comunal si de reprezentant al administratiei centrale la nivelul comunei".