Adolescentul si societate

Adolescentul este copilul-adult ce cauta senzatii si emotii puternice. El incearca sa depaseasca limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, caci ideea e sa traiesti cat mai diferit si mai presus de ceilalti. Experienta propie este dovada ceea mai puternica si mai convingatoare, care tine loc de intrebarile fara raspuns la care adulti, in general, nu se sinchisesc sa caute solutii. Tanarul adolescent simte insa si dorinta de-a se retrage in sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de vointa.

Aceste momente sunt mai intense decat escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta intre diferitele emotii ce-l incearca, momemte de rascruce in conturarea modului de a gandi si de a actiona.Relatiile cu cei din jurul sau sunt in mare parte rezultate ale educatiei insusite in copilarie si nu depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept ca tineri sunt impulsivi si usor influentabili, dar valoarea lor consta in puterea de a diferentia binele de rau si de a se corecta atunci cand au gresit; acest lucru este posibil doar in contextul unei bune educatii morale insuflate de familie.

Parinti se dovedesc de multe ori a fi fara rabdare si refuza sa-i asculte si ce-i mai important sa-i inteleaga. Frica de a comunica cu cei carora le datoreaza viata poate fi in egala masura atribuita si tinerilor. La prima confruntare de opinii legaturile cu familia tind sa se raceasca si se distanteaza, ca mai tarziu sa dea friu liber unor emotii si dorinte fata de niste oameni mai mult sau mai putin interesati sa valorifice frustrarea lor.

Pe fondul unor astfel de probleme parintii inceteaza sa mai fie modelele ideale din copilarie. Afectivitatea copiilor lor este acumulata astfel pentru prieteni, care sunt adesea alesi intamplator. Relatiile cu acestia sunt intense si profunde. Simpatia si admiratia capata forme si trasaturi asemanatoarea cu ale dragostei, sentiment foarte stimulator pentru adolescenti, caci el presupune daruire, apropiere si impartasire a dorintelor, visurilor.

Prietenii adevarati sunt conditia necesara "implinirii" unui adolescent. Scopul lor e sa-si impartaseasca unul altuia experientele si sa gaseasca un echilibru permanent in cel in care are incredere si speranta ca va gasi raspunsul la intrebarile ce-l framanta. Ideea e sa gasesti completarea lipsurilor pe care le ai si nici de cum imitare; in acest caz nu se mai poate vorbi despre prietenie ci despre un sentiment de inferioritate.

Uneori "edificiul" este mult prea fragil si se destrama vizibil sub influenta invidiei si a tradarii sau doar pentru ca prietenul respectiv "nu mai prezinta interes". Insa exista si un alt gen de prieteni a caror influenta te marcheaza negativ. Naivitatea, poate chiar dorinta de-a parea altcineva in ochii celorlalti, plaseaza adolescentul intr-un anturaj dubios de care este greu sa te desprinzi mai tarziu. Viciile cum sunt drogurile sau bautura, huliganismul si dezordinea, sunt "principii" de baza in astfel de grupuri. Inceputul este pus pretextual pe seama curiozitatii. Pasul urmator este dependenta.