Aforisme asupra intelepciunii in viata

Trimis la data: 2010-04-26
Materia: Sociologie
Nivel: Facultate
Pagini: 81
Nota: 8.59 / 10
Downloads: 0
Autor: Marius Stoica
Dimensiune: 119kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
De intrebuintat n-am intrebuintat pe acesti premergatori, caci a lua de la altii nu e obiceiul meu, cu atat mai putin, cu cat atunci se pierde unitatea, care este sufletul scrierilor de acest fel. Dealtminteri, nu trebuie sa uitam ca inteleptii tuturor timpurilor ne-au dat totdeauna aceleasi povete, iar nebunii - marea majoritate a tuturor timpurilor - au raspuns totdeauna cu aceleasi fapte, adica cu fapte contrarii; si asa vor ramane lucrurile si de acum inainte. De aceea zice Voltaire: "Nous laisserons ce monde-ci aussi sot et aussi mechant que nous l'avons trouve en y arrivant".
Impartire fundamentala
Pe scena unul face pe print, altul pe ministru, altul pe sluga, sau pe soldat, sau pe general, etc. Dar aceste deosebiri sunt numai pe dinafara; inauntru, in miezul unei astfel de infatisari, se afla la toti acelasi lucru: un biet comediant cu grijile si nevoile lui. In viata este tot asa. Deosebirile rangului si ale avutiei dau fiecaruia un rol deosebit de jucat, fara a produce insa vreo deosebire interna in fericirea si linistea sufleteasca, ci si aici se gaseste in fiecare din noi acelasi sarman muritor, cu nevoile si neajunsurile lui, care in privinta materiei sunt felurite la feluriti oameni, dar in privinta formei, adica a adevaratei firi, sunt cam aceleasi pentru toti, desi cu diferente de grad; si nici macar diferentele de grad nu se iau dupa starea sociala sau dupa bogatie, adica dupa rol.

Caci tot ce exista si se intampla pentru un om, exista nemijlocit numai in constiinta lui si se intampla numai pentru dansa; astfel este evident ca cel dintai element esential va fi calitatea constiintei insasi, de la care va atarna in mai toate cazurile mai mult decat de la formele si figurile ce se infatiseaza in ea. Toata stralucirea si toate petrecerile, oglindite in constiinta tampita a unui nerod, sunt foarte sarace fata cu constiinta lui Cervantes, cand scria el pe Don Quijote intr-o temnita intunecata.

Partea obiectiva a actualitatii si realitatii este asezata in mana sortii si prin urmare schimbatoare; cea subiectiva suntem noi insine, de aceea ea este esential neschimbatoare.Astfel viata fiecarui om, cu toate schimbarile si prefacerile dinafara, are totdeauna acelasi caracter si se poate compara cu un sir de variatii pe o singura tema. Din individualitatea sa nu poate iesi nimeni.

Si precum animalul, in orice imprejurare l-ar pune, ramane marginit in cercul cel stramt, in care natura i-a inchis fire in mod neschimbator (din care cauza d. E. Dorinta noastra de a face placere unui animal iubit ramane totdeauna in margini foarte stramte, potrivite tocmai cu acele margini ale firii si constiintei lui): tot asa si omul: prin individualitatea sa ii este de mai inainte hotarata masura fericirii putincioase. Indeosebi marginile puterilor sale intelectuale i-au fixat capacitatea pentru placerile mai inalte o data pentru totdeauna.

Daca sunt stramte, atunci toate ostenelile dinafara, tot ce face omul, tot ce face soarta pentru el nu va fi in stare de a-l ridica peste masura fericirii si tihnei obisnuite, jumatate omenesti, jumatate animalice: el ramane indreptat spre placerea trupeasca, spre viata intima si placuta a familiei, spre relatiile sociale de rand si petrecerile vulgare. Chiar cultura nu va putea sa-i intinda prea mult, desi intrucatva, acel orizont sufletesc; caci placerile cele mai inalte, mai felurile si mai statornice sunt cele intelectuale, oricat ne-am insela noi in tinerete in privinta lor; aceste insa atarna mai ales de la puterea intelectuala.

De aici se vede cat de mult are a face fericirea cu ceea ce suntem, cu individualitatea noastra, pe cand mai adeseori se tine in seama numai soarta noastra, numai ceea ce avem sau ce reprezentam. Soarta insa se poate indrepta; afara de aceasta, cine-si are avutiile inauntrul lui, nu va cere mult de la ea; iar nerodul ramane nerod, tampitul tampit pana la sfarsitul vietii, macar de-ar fi in rai si inconjurat de hurii. De aceea zice Goethe: "Popor, sluga si stapan, toti o spun in felul lor: cea mai mare fericire a omului pe pamant este numai propria personalitate."
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.