Agresivitatea in familie si formele ei de manifestare

Un prim punct de vedere ar fi acela al teoriei referitoare la instinct, conform careia agresivitatea ar fi congenitala.Dar comportamentul agresiv nu se manifesta decat sub influenta unor excitanti exteriori declansatori.Cu cat acest instinct ramane mai nesatisfacut, cu atat se pare ca organismul cauta un excitant declansator. Uneori, in cazuri extreme , instinctul se declanseaza fara un astfel de excitant exterior.

Pentru a preveni astfel de descarcari spontane, exista, dupa unii cercetatori, posibilitatea de a le anihila pe cale sociala prin sport, prin entuziasmul fata de arta si stiinta. Un lucru este cert : agresivitatea este conditionata si biologic.Dar, despre un instinct clar, cu o excitatie proprie declansata de scoarta cerebrala nu poate fi vorba.Un al doilea punct de vedere cuprinde teoria emisa de Dollard si modificata apoi de Berkowitz, care pune agresivitatea in relatie cu frustrarea. Aceasta din urma este considerata a fi o zadarnicire a unei actiuni deja existente si cu un anume scop.

Frustrarea inseamna o intrerupere a unei actiuni si nu este vorba de evenimentul care urmeaza acesteia sau despre sentimentele ulterioare ale persoanei frustrate. Una dintre reactiile la frustrare este agresivitatea. Acuitatea tendintei de agresivitate depinde direct de violenta frustrarii premergatoare si de frecventa perturbarilor din cadrul unei perioade de timp. Agresivitatea se opune astfel cauzei care a generat-o. Prin aceasta teorie nu se raspunde la intrebarea de ce reactioneaza individul agresiv si nu se ia in considerare o agresiune aplicata in mod constient si planificat pentru realizarea propriilor teluri, o actiune care nu deriva neaparat dintr-o frustrare.