Aia mica - Eugen Barbu

Trimis la data: 2010-06-28
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 25
Nota: 8.46 / 10
Downloads: 0
Autor: Ramona Bucur
Dimensiune: 35kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Pe Veta, fata domnului Aristica Mirzu, de la Tramvaie, o stiau mahalagiii, tot asa, un naparstoc de fata de nu mai crestea, cat motul malaiului, iute ca o zvarluga, prin salcamii Cutaridei toata ziua, sau langa focurile gunoierilor, pe groapa. Nimeni nu-i dadea cincisprezece ani si un vecin ii zisese in gluma aia mica si aia mica i-a ramas numele.
Taica-sau lucra in depou pe Stefan cel Mare, repara motoare. Era unul darz, cu privirea dusmanoasa, parca tot ii trasnea si-i fulgera. Altfel, barbat de comitet daca-l cumparai. Facuse multe pentru carAZtier, ca-l stiau si primarii, el ii lua in colti la vreo nevoie, le batea cu pumnu-n masa si-i ocara. Si daca mai bea cate un morocar de rachiu la Stere, spunea vrute si nevrute. Cand se intalnea cu nea Fane, autopsierul, i se aprindea gura.

Cereau, fiecare pe limba lui:
- Coana Lino, fa-ne cate o injectie!
- Doua gamoaie.
Nevasta carciumarului aseza cinzecurile pe tejghea si-si vedea de treaba ei. Barbatii inchinau:
- Noapte buna!
- Dumnezeu sa primeasca!

Si tramvaistul varsa o picatura de rachiu pe dusumea, pentru morti. Nea Fane, sa nu-l fi vazut:
- De ce faci crima, domnu Aristica? Nu stii ca bautura e lucru sfant, nu se risipeste?!
Domnu Aristica clipea si se supara:
- Apai dumneata strici datinile, daca vrei sa afli! Pai bautura are si ea un dichis! Trebuie ticluita... Eu totdeauna las o picatura si pentru sfantu Trifon, patronul lupilor, al de-i rau de lacuste, ca de-aia nu mai ploua... Si se intorcea catre Lina: Mai supara-ne c-un rand. Platesc eu.

Nea Fane se stergea la gura si adauga:
- Mai da-ne cate-o adormire!
Nevasta carciumarului masura rachiul, privea prin pravalie, isi mai chema barbatul, musteriii povesteau de-ale lor:
- Pai sa-ti spun eu, domnu Aristica, zicea nea Fane, ce-am patit cu una de i-am taiat-o pe ma-sa...
Glasul autopsierului se pierdea in zgomotul carciumii. Pana inchidea Stere pravalia, se turteau amandoi. N-ar mai fi plecat.

- Inca o sticla de lampa si ne ducem, se ruga nea Fane.
Coana Lina se uita la barbat. Stere incuviinta pentru ca nu putea sa-i supere pe clienti:
- Bine, dar atat. Trebuie sa mai dormim si noi!

La miezul noptii, se desparteau la pompa. Domnul Aristica Manza mergea usurel, sa nu-l simta nevasta cand se intoarce. Coana Marioara n-avea somn. Il astepta cu lumina aprinsa sa-l certe:
- Mai astampara-te, Aristica, astampara-te ca esti om in puterea cuvantului, ai fata mare si ne rade lumea. In loc sa te mai strangi si tu, sa ne capatuim si noi copila, ca maine, poimaine se face de maritat, tu dai banisorii la carciumar, nu-ti mai ajunge!
Tramvaistul tacea nule. Cand nu mai putea rabda, ii facea semn femeii:

- St! Vezi c-o scoli din somn!
Si pe furis, domnul Aristica isi privea nevasta. Coana Marioara fusese femeie frumoasa in tinerete, avea si acum niste ochi de oftau sapte mahalale. Fata lor, Veta, iesise din saracie, o bucata de carne mica si neagra. Crescuse cam salbatica, mai mult aciuita prin duzi, pentru ca ma-sa spala rufe toata ziua si taica-sau venea acasa numai seara.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.