Al Doilea Razboi Mondial

Cauzele celui de-al doilea razboi mondial sunt in general considerate invazia germana a Poloniei si atacul japonez asupra Chinei, Statelor Unite ale Americii si asupra coloniilor Regatului Unit si Olandei.
Printre cauzele razboiului mondial s-au numarat cresterea nationalismului, a militarismului si prezenta a mult prea numeroase probleme teritoriale ramase nerezolvate dupa incheierea primului razboi mondial.

Miscarile fasciste au aparut si s-au dezvoltat in Italia si Germania in timpul perioadei de instabilitate economica globala din timpul deceniilor al treilea si al celui de-al patrulea ai Marii Crize Economice). In Germania, resentimentele aparute in urma in infrangerii din primul razboi mondial si a semnarii Pacii de la Versailles, (in mod special a Articolului 231, asa-numita "Clauza de vinovatie"), credinta in teoria loviturii de cutit aplicate pe la spate si declansarea Marii Crize Economice au fost elementele care au propulasat la putere Partidul Nazist condus de Adolf Hitler.

In acest timp, Tratatul de pace a inceput sa nu mai fie aplicat cu foarte multa rigoare, din dorinta de a avita izbucnirea unui nou razboi. Esecul politicii franco-britanice de impaciuire cu Hitler, (politica care urmarea evitarea unui nou razboi, dar care l-a incurajat pe dictatorul german sa devina mai indraznet si i-a permis sa reinarmeze tara), s-a aflat in stransa legatura cu semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, (care a eliberat Germania de orice temere a vreunei reactii din partea URSS-ului in cazul invadarii Poloniei).

Liga Natiunilor, in ciuda eforturilor diplomatice facute pentru evitarea razboiului, se baza pe Marile Puteri pentru impunerea rezolutiilor sale si, in lipsa vointei politice a acestora, nu a putut face nimic concret.

Japonia era condusa in deceniul al patrulea de o clica militarista care viza sa transforme Imperiul Nipon intr-o putere mondiala. Japonia a invadat China pentru a suplini lipsa acuta de resurse naturale de materii prime ale arhipelagului nipon. SUA si Marea Britanie au reactionat asigurand imprumuturi importante Chinei, oferind ajutor militar nedeclarat si instaurand un embargo din ce in ce mai strict impotriva Japoniei.

Acest embargo ar fi trebuit sa oblige Japonia sa renunte la teritoriile cucerite in China, deoarece Imperiului Nipon ii lipseau resursele de combustibil necesare alimentarii uriasei sale masini de razboi. Japonia a trebuit sa faca fata alternativelor retragerii din China sau cuceririi unor campuri petroliere. A ales a doua varianta, a cuceririi Indiile Olandeze de Est si a intrarii in conflict cu SUA.

Al doilea razboi mondial a inceput in momentul in care actiunile agresive ale Germaniei si Japoniei au devenit de netolerat pentru vecinii lor sau pentru tarile cu care intrau in competitie pentru sferele de influenta. Actiunile acestea agresive au continuat mai multi ani, fiind in cele din urma contracarate prin actiuni armate, dupa invazia Poloniei in Europa si a Chinei in Asia.

In ambele cazuri, atacurile au fost pornite de elitele militariste ajunse la putere in deceniile care au precedat razboiul, animate in actiuniile lor de ideologii expansioniste si rasiste. Caile si motivele pentru care militaristii au ajuns la putere au diferit de la tara la tara, dar aveau unele similaritasi.

Participantii la cel de-al Doilea Razboi Mondial sunt considerati ca apartinand unuia dintre cele doua blocuri: Axa si Aliatii. Mai multe tari mici au participat la razboi, cu toate ca erau sub ocupatie.
Puterile Axei au fost constituite, la inceput, din Germania, Italia si Japonia, care au impartit lumea in trei sfere de influente, prin Pactul Tripartit din 1940, angajandu-se sa se apere intre ele in cazul unei agresiuni din partea altui stat.

Acest nou pact a inlocuit vechiul Pact Anticomintern germano-japonez din 1936, la care Italia a aderat in 1937. Guvernul fascist spaniol al lui Francisco Franco a fost un sprijinitor al Axei in perioada razboiului, Spania ramanand, insa, neutra in conflict. Mai multe state mici pot fi, de asemenea, numarate printre tarile Axei: Bulgaria, Romania, Ungaria, Slovacia, Croatia si Finlanda (in acest din urma caz, parerile sunt impartite).

Printre puterile Aliatilor, asa numitii Cei Trei Mari, se aflau: Anglia (din 3 septembrie 1939), Uniunea Sovietica (din iunie 1941) si Statele Unite ale Americii (din decembrie 1941). China se afla in razboi cu Japonia inca din 1937.

La 23 august 1939, chiar inaintea izbucnirii in Europa a celui de-al Doilea Razboi Mondial, URSS si Germania au semnat un pact de neagresiune, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop, care, printre altele, impartea Europa Rasariteana in doua regiuni de influenta. Germania a incalcat pactul de neagresiune, invadand URSS, in 1941.

SUA se ghidau in politica externa dupa liniile directoare trasate de Doctrina Monroe, prin care se stabilea ca, atata vreme cat tarile europene nu se amestecau in afacerile americane, nici America nu trebuia sa se amestece in problemele europene (inclusiv in razboaie). SUA au intrat in razboi dupa Atacul de la Pearl Harbour si declaratiile oficiale de razboi ale Japoniei si Germaniei, cand interesele americane, marina militara si transporturile maritime au devenit tinta atacurilor Axei.

Alte tari (Australia, Belgia, Brazilia, Canada, Danemarca, Franta, Grecia, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Iran, Filipine, Polonia,Romania, Tailanda si Iugoslavia), au fost, de asemenea, considerate ca facand parte dintre Aliati, desi unele dintre ele au fost ocupate de fortele Axei, sau chiar s-au alaturat oficial fortelor Axei, e adevarat, prin constrangere.

tarile care au ales sa ramana neutre in conflagratie, au fost privite cu neincredere de ambele tabere si deseori au fost presate sa contribuie, intr-un fel sau altul, la eforturile de razboi ale vecinului mai puternic. Tarile care nu participau la conflict in mod direct aveau, totusi, interese legitime sa vada invingatoare una dintre partile angrenate in conflagratie.

De exemplu, Elvetia neutra era considerata, in general, favorabila Aliatilor, in timp ce Spania era considerata favorabila Axei, in ciuda faptului ca nici una dintre aceste tari nu au aderat deschis la una dintre aliantele mentionate. Astfel de situatii au permis tarilor neutre sa devina terenuri de infruntare pentru serviciile de spionaj ale tarilor beligerante.