Alchimia si Isaac Newton

Trimis la data: 2007-01-18 Materia: Chimie Nivel: Facultate Pagini: 6 Nota: / 10 Downloads: 19
Autor: Ovidiu ursu Dimensiune: 59kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Cuvântul alchimie este cel mai adesea asociat cu vrăjitoria, o imagine fabricată în Evul Mediu, despre nişte indivizi dubioşi, care încercau să obţină, prin mijloace oculte, aur, putere şi tinereţe eternă. Cu toate astea, la data naşterii ei, în Egipt, pe la anul 300 d.C., ea era considerată o ştiinţă a naturii, o bază de cercetare a unor cunoştinţe medicale şi chimice. Abia în mileniul întunecat, după anul 1000, alchimia a fost considerată o preocupare vrăjitorească, şi aşa a rămas oficial până astăzi, deşi ştiinţa actuală îi datorează primele experimente chimice importante, realizate în laborator.

Oamenii au folosit din cele mai vechi timpuri unele practici în care se petreceau fenomene chimice, fără a înţelege reacţiile care aveau loc: acrirea laptelui, fermentaţia mustului în vin şi apoi a acestuia în oţet. Vopselele extrase din unele plante şi folosirea lor la colorarea fibrelor de bumbac sau lână şi tăbăcirea pieilor a fost a doua etapă importantă, alta fiind extragerea metalelor din minereuri.

În principiu, orice descoperire şi orice invenţie trec, în mod inevitabil, prin trei judecăţi de opinie preconcepute: 1. E imposibil (se spune), e împotriva naturii. 2. E o descoperire banală, fără viitor. 3. E depăşită – sună verdictul, în cazurile de excepţie, când descoperirea e recunoscută de către oamenii de ştiinţă. Ei bine, nici o altă ramură a preocupărilor omeneşti nu a avut atât de luptat cu atare prejudecăţi, precum alchimia, respinsă frontal, în toate descoperirile ei, deşi chimia actuală îi datorează primele cunoştinţe despre metale şi acizi , despre fabricarea alcoolurilor, a tincturilor şi-a aliajelor, fixate în reţete exacte.

Şi se pare – chiar dacă lucrul acesta nu va fi niciodată recunoscut – că îi datorează chiar şi fabricarea aurului, în laborator, un experiment încununat cu succes încă din sec. XIV, descris cu belşug de amănunte în vechile scrieri, păstrate în biblioteci. Uitate sau ignorate dinadins, ele reprezintă o problemă extrem de incitantă pentru cei doritori să dezlege „miracolele” trecutului.

Încă din antichitate, alchimia s-a preocupat să obţină Piatra Filosofală, o substanţă legendară, cu puteri uimitoare. Ea poate transforma orice metal în aur pur. Tot cu ea, se poate obţine Elixirul Vieţii, care îl face nemuritor pe oricine îl bea.

Apariţia acizilor (acetic, sulfuric, azotic, clorhidric şi a apei regale) a promis extinderea proceselor chimice spre domenii cu totul noi şi extrem de variate. Deasemenea folosirea aşa-ziselor laboratoare - extrem de rudimentare - au orientat chimia nu spre calea ştiinţifică, ci spre alchimie , dacă prin aceasta înţelegem în primul rând transmutarea metalelor comune în aur.

Astfel, unii dintre alchimiştii din Africa, Asia şi apoi din Europa au devenit robii acestei activităţi (căutarea de aur) secole de-a rândul, fără a fi putut realiza aur scump din metale ieftine, căci acest lucru nici nu era posibil, iar pe cale chimică nu este posibil nici astăzi.

Un rol deosebit de important în această căutare pentru aur în alchimie l-au avut arabii care, dupa ce au împânzit Egiptul, Grecia şi Bagdadul cu manuscrisele lor vechi, apoi Nordul Africii şi Spania, au dus cu ei manuscrisele ebraice şi greceşti şi au început traducerea lor în limba latină, limba curentă atunci în teologie, filosofie şi ştiinţă.

Acest amalgam de idei şi teorii de atunci a dus la contopirea unor teorii, s-a răspândit apoi rapid în multe ţări şi, datorită lor, alchimiştii au putut convinge pe unii regi şi papi că transmutarea metalelor în aur este posibilă, dând astfel un cuvânt acestei arte care la început se practica în cel mai strict secret, numai de preoţii egipteni.

Arabii nu aveau restricţii în aceste activităţi, iar călugării catolici şi apoi cei protestanţi credeau că ei sunt urmaşii de drept ai vechilor preoţi egipteni. Aici avem şi explicaţia pentru ce alchimia avea mai ales la început un caracter mistic. Cum putea fi altfel când cei mai mari alchimişti europeni erau călugar: Albertus Magnus, Roger Bacon, Raymundus Lullus, Arnaldus Velanovanus, Toma d'Aquino etc. Când între alchimişti apar medici şi farmacişti în frunte cu Paracelsus Van Helmont, Libavius, în alchimie se dezvoltă o ramură extrem de importantă, „iatrochimia” sau „chimia în medicină”, adică substanţele chimice erau folosite ca medicamente.

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.