Alexandru Lapusneanu

"Letopisetul Tarii Moldovei" de Grigore Ureche consemneaza obiectiv cateva evenimente pe care le va pastra si Negruzzi: interventia Portii Otomate pentru inscunarea lui Lapusneanu, intalnirea cu solii, replica domnului la incercarea soliei de boieri de al impiedica sa-si reia tronul sub pretextul ca nu-l vrea tara; uciderea celor 47 de boieri; boala si calugarirea lui Lapusneanu; otravirea si inmormantarea la Manastirea Slatina.

Pe acest schelet C. Negruzzi construieste un subiect tensionat si un personaj memorabil in care momentele fictive predomina. Chiar de la inceput autorul modifica adevarul istoric despre soarta lui Veverita, Motoc si Spancioc. Cronicarul scrie ca acestia au fugit in Polonia impreuna cu Tomsa, iar craiul polonez i-a omorat mai tarziu la solicitarea lui Lapusneanu.

Scriitorul le atribuie fictiv alte destine pentru a crea tensiune epica si a potenta (amplifica) conflictul; in acelasi scop este inventat si capitolul al doilea al nuvelei.

Astfel, dupa ce-si reia tronul Lapusneanu ii ucide pe unii boieri si le tintuieste capetele pe zidurile cetatii - amanunt fictiv, pentru a sugera setea de razbunare a domnitorului. Interventia Doamnei Ruxandra pentru a stopa omorurile scoate in relief impulsivitatea tiranului care pune mana pe jungher pentru a-i curma viata.

Scena macelului din capitolul al treilea este precedata de discursul "desantat" al domnului la Mitropolie, deasemenea fictiv: e "imbracat cu toata pompa domneasca, isi controleaza gesturile", "e galben la fata", "smerit in fapte si vorbe"; toate aceste detalii imaginate aduc in fata cititorului unmare actor care reuseste sa-i insele pe boieri.

Cronicarul numai informeaza lectorul ca au murit 47 de boieri, scriitorul insistand pe gesturile si vorbele tiranului ("el radea") si pe reactia boierilor ("surprinsi misaleste pe din dos, fara arme, cadeau fara a se mai impotrivi").

Prezenta lui Motoc la curte (neatestata in cronica) este o modalitate de a inpune un nou tip de personaj: boierul tradator, intrigant, las, duplicitar; lui i se opune boierul justitiar si patriot, Stoici, inventat de autor.

Dialogul dintre Lapusneanu si Motoc desavarseste trasaturile domnitorului. La vestea adusa de armasi, ca multimea ii vrea capul, Motoc il implora pe stapan sa nu-l ucida pe el ci pe cei de afara, care sunt niste prosti. Dar acesta ii raspunde cu sange rece : "Prosti, da' multi!" si ulterior isi exprima satisfactia ca ii plateste norodul pentru tradarile lui.

Un alt element fictiv cu mare impact emotional asupra receptorului este piramida de capete oferita Doamnei Ruxandra, ca antidot contra fricii. Getul puncteaza sadismul domnitorului.

Agonia lui priveghiata decei doi boieri fugari apartinand tot fictiunii, aduce noiargumente ca scriitorul urmareste sa sensibilizeze cititorul. Cand Lapusneanu este otravit de Ruxandra avand la capatai pe vrajmasi, cere apa. Stroci, il apuca si-l tinu neclintit, apoi ii turna otrava ce era pe in fundul paharului.