Alexandru Lapusneanul

Trimis la data: 2007-11-14
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 3
Nota: 7.79 / 10
Downloads: 16
Autor: Bogdan pop
Dimensiune: 15kb
Voturi: 392
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Nuvela este specia genului epic,in proza,de dimensiuni cuprinse intre cele ale schitei si cele ale romanului,cu un singur fir narativ,urmarind un conflict unic,concentrat;personajele nu sunt numeroase,ele fiind caracterizate succint,in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.Nuvela prezinta fapte intr-un singur conflict,cu o intriga riguros construita,accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune. Nuvela istorica este specia genului epic,in proza,cu un singur fir narativ,cu un conflict concentrat,in care sunt prezentate fapte,scene sau personaje din istoria unei natiuni.
Opera Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi este o nuvela istorica.

Publicată în primul număr al Daciei literare, nuvela Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi vine perfect în întâmpinarea programului revistei, cel puţin în două puncte ale acestuia – cel referitor la promovarea unei literaturi originale şi cel care recomanda subiecte autohtone de inspiraţie.Materialul este preluat din „cronice bătrâne” (Mihai Eminescu), mai precis din cronica lui Grigore Ureche, şi, pentru episodul omorârii lui Moţoc, din Miron Costin (de unde prelucrează scena uciderii lui Batişte Veveli).
Tema nuvelei este istorică – perioada medievală moldoveană (perioadă în care luptele pentru domnie duc la sărăcie), politica de îngrădire a marii boierimi de către domnitor şi ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul(1564-1569).

Aspectul de opera dramatica este accentuat de structurarea nuvelei in patru capitole, cu o situare spatio-temporala distincta,fiecare avand cate un moto definitoriu: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…”;„Ai să dai samă, Doamnă!…”; „Capul lui Moţoc vrem…”;„De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu…”.
Subiectul urmează o desfăşurare ascendentă şi o clasică evoluţie a momentelor.
Expoziţiunea: Alexandru Lăpuşneanu revine în Moldova cu scopul de a-şi relua scaunul domnesc, după ce, cu eforturi îndelungate, izbutise să-l alunge „pre răpitorul” Ştefan Tomşa, care-i urmase la domnie. Lăpuşneanu fusese înlăturat de pe tron din cauza trădării unor boieri, aceiaşi care acum îl întâmpină aproape de graniţă: vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici. Aceştia vor să-l convingă să renunţe la tron, deoarece „norodul nu te vrea, nici te iubeşte”.

Intriga: Mânios, cu ochii scânteind „ca un fulger”, Alexandru Lăpuşneanu este hotărât să se instaleze pe tronul Moldovei răspunzând boierilor cu fermitate: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu […] şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi […] Să mă întorc? Mai degrabă-şi întoarce Dunărea cursul îndărăpt”.

Desfăşurarea acţiunii: Speriat de ameninţările lui Lăpuşneanu, Moţoc cade în genunchi şi-l roagă să nu-i pedepsească după fărădelegile lor, dar acesta le promite să-i cruţe, ba mai mult, îi făgăduieşte că „sabia mea nu se va mânji în sângele tău”. După fuga lui Tomşa, Lăpuşneanu se aşează pe tronul Moldovei şi trece la pedepsirea aspră a boierilor, le ia averile, iar „la cea mai mică greşeala dregătorească, la cea mai mică plângere […], capul vinovatului se spânzura în poarta curţii […] şi nu apuca să putrezească, când alt cap îi lua locul”. Doamna Ruxanda, soţia lui Lăpuşneanu şi fiica „bunului Petru Rareş”, înspăimântată de cruzimile şi crimele înfăptuite de soţul său, îl roagă să nu mai verse sânge şi să înceteze cu omorurile, impresionată fiind de cuvintele văduvei unui boier ucis, care o ameninţase „Ai să dai samă, doamnă!”. Zâmbind, Alexandru-vodă îi promite „un leac de frică”.

Punctul culminant: Alexandru Lăpuşneanu „făcuse de ştire tuturor boierilor” să participe împreună la slujba de la Mitropolie, după care erau cu toţii invitaţi „să prânzească la curte”, cu scopul de a împăca pe domnitor cu boierii. Ca niciodată, în ziua aceea Lăpuşneanu vine la biserică îmbrăcat „cu toată pompa domnească” şi, după ce a ascultat cu smerenie slujba, „s-a închinat pe la icoane […], a sărutat moaştele sfântului”, rosteşte un discurs emoţionant în finalul căruia îşi cere tuturor iertare pentru că a vărsat „sângele multora”. Boierii sosesc la ospăţ însoţiţi fiecare de câte două-trei slugi, „adunându-se boierii, 47 la număr”.

Spre sfârşitul ospăţului, la semnul domnitorului, „toţi slujitorii de pe la spatele boierilor” scot jungherele şi-i omoară pe toţi boierii. Lăpuşneanu pune apoi să se reteze capetele celor ucişi, după care le aşeză în mijlocul mesei, „puind pe ale celor mai mici boieri dedesupt şi pe a celor mai mari deasupra, după neam şi după ranguri, până ce făcu o piramidă de patruzeci şi şapte căpăţâne, vârful căreia se încheia prin capul unui logofăt mare”. Când termină, o cheamă pe domniţa Ruxanda să-i dea leacul de frică, promis, care leşină la vederea acestei grozăvii spre dezamăgirea domnitorului: „Femeia tot femeie […], în loc să se bucure, ea se sperie”. În acest timp, puţinii slujitori aflaţi în curte, care scăpaseră cu viaţă, „dasă larmă pe la casele boierilor”, aşa că o mulţime „de norod, tot oraşul” venise la porţile curţii domneşti. Lăpuşneanu, înştiinţat de venirea norodului, trimise pe armaş să-i întrebe „ce vor şi ce cer” şi-şi exprimă faţă de Moţoc pornirea de „a da cu tunurile în prostimea aceea”.

Moţoc este de acord, deoarece dacă au murit atâţia boieri, „nu-i vro pagubă c-or muri câteva sute de mojici”. Întrebată ce vrea, „prostimea rămasă cu gura căscată”, deoarece ei veniseră fără un scop anume, ci se luaseră unii după alţii, ca şi acum când începură să-şi strige nemulţumirile: „Să se micşoreze dăjdiile! […] Să nu ne mai jăfuiască! […] Am rămas săraci! N-avem bani ! Ne i-au luat toţi Moţoc!”. Şi brusc, toţi ca unul, strigau „Capul lui Moţoc vrem!”. Profitând de această situaţie, Lăpuşneanu îl dă pe Moţoc mulţimii, care se repezi asupra lui ca o „idră cu multe capete […] şi într-o clipală îl făcu bucăţi”, pedepsind astfel un boier trădător, fără ca sabia lui să se fi mânjit de sânge, aşa cum îi promisese.

Deznodământul: Timp de patru ani Lăpuşneanu îşi respectă promisiunea făcută Doamnei Ruxanda şi nu mai ucide nici un boier, dar născoceşte tot felul de schingiuiri: „scotea ochi, tăia mâni, ciuntea şi seca pe care avea prepus”. Era totuşi neliniştit pentru că nu pedepsise pe Spancioc şi Stroici, pe care nu reuşise să-i găsească, simţindu-se mereu în pericol de a fi trădat de aceştia. Se mută în cetatea Hotinului, unde se îmbolnăveşte „de lingoare” şi, „în delirul frigurilor”, îl mustră conştiinţa pentru toate cruzimile înfăptuite, îl cheamă la el pe mitropolitul Teofan, căruia-i cere să-l călugărească.

Trezindu-se din starea de inconştienţă şi văzându-se îmbrăcat în rasa de călugăr, Lăpuşneanu se enervează foarte rău, îşi pierde complet controlul şi-i ameninţă cu moartea pe toţi, inclusiv pe soţia şi fiul său: „M-aţi popit voi, dar de mă voi îndrepta, pre mulţi am să popesc şi eu”. Îngrozită de ameninţările lui Lăpuşneanu, Doamna Ruxanda acceptă sfatul lui Spancioc de a-i pune soţului ei otravă-n băutură. Scena otrăvirii este cutremurătoare, Negruzzi descriind în detaliu chinurile îngrozitoare ale domnitorului care „se zvârcolea în spasmele agoniei: spume făcea la gură, dinţii îi scrâşneau, şi ochii săi sângeraţi se holbaseră”, până când, în sfârşit, „îşi dete duhul în mânile călăilor săi”. A fost înmormântat la mănăstirea Slatina, unde „se vede şi astăzi portretul lui şi a familiei sale”.

Imaginea lui Lăpuşneanu, personaj creat de Negruzzi, nu se poate suprapune datelor oferite de istorie şi desigur nici nu se recomandă din punctul de vedere al cerinţelor impuse de o operă beletristică.
Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal al nuvelei cu acelaşi titlu prin calităţi de excepţie şi efecte extreme, Negruzzi reuşind să întruchipeze un personaj unic prin complexitatea acestuia. Este aşezat în centrul nuvelei, toate celelalte ...
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.