Alexandru Odobescu - Mihnea Voda cel Rau

De altfel, aceasta dependenta a fost evidentiata de O. insusi in prefata editiei din 1860, aratand izvorul dublu al scenelor sale, cel literar in "frumoasa nuvela" a scriitorului moldovean, iar cel istoric in cronicile muntene. Noi fata de model sunt titlurile celor patru capitole, ele precizand locul desfasurarii actiunii: Manesti, Curtea de Arges, Cotmeana si Sibiu.

Nuvela debuteaza printr-o expresiva descriere a cadrului natural in care se gaseste "ectatuia" armasului Dracea din Manesti, cu "zidurile ei innegrite", in care stapanul sau, pe patul de moarte, "intr-o zi noroasa de primavara, putin in urma Pastilor", isi marturiseste fiului sau, Mihnea, ultimele dorinte: "sa fii stalp teapan casii noastre si nu-ngadui sa caza biata mosie parinteasca pe mana oltenilor, p-a Basara-bcstilor sa nu cruti, sa n-aibi mila [moto la intaiul capitol], ca nici de tine nimeni nu va avea mila".

Batranul armas moare iar Mihnea, stapanindu-si "in sine bucuria", afla de la un grup de boieri ca il vor domn al Tarii Romanesti. La Curtea de Arges, Mihnea, imbracat in "chepeneag de catifea rosie cu ceaprazuri si cu bumbi de aur, cioareci albi tiviti cu gaitane de fir, cizme cu pinteni poleiti s-un gugiuman de samur cu surguci de pietre scumpe", este uns domn de catre mitropolitul Maxim. Printre cei ce vin sa i se inchine se numara si batranul boier Parvu, vornicul Basarab, impreuna cu cei trei fii ai sai, llie, Neagu si Dragomir, care, desi fac parte din familia Basarabestilor,_ sunt hotarati sa-l slujeasca pe noul domn. intr-o atmosfera relativ linistita, cel mai mare dintre fiii vornicului'.

Parvu, Ilic, se casatoreste cu Ilinca, fiica lui Radu spatarul din Albesti. Oamenii lui Mihnea patrund "pe furis intr-acel cuib de fericire", sugruma "in pat pe llie si iau cu sine trupul mortului, pe mireasa lesinata si toate sculele ce erau rasipite prin odae". Acest act miselesc produce mari nelinisti. Mihnea invita la un ospat, la curte, pe toti cei despre care a aflat ca si-au exprimat revolta, pentru a-i linisti oferindu-lc printre altele un "pilaf alb si fumegos" in care a pus si boabe de margaritar.

Consumarea lui produce mare panica in randurile mesenilor care, "strambandu-se ca de durere de masele, adusera mana la gura si-si scuipara pe tipsii dintii lor impreuna cu boabe de margaritar", iar Mihnea Ic adreseaza cuvinte de amenintare, incheind: "Hi! spuneti acuma, boieri domnia-voastra, nu-i asa c-avutiile-s amagitoare" (moto la cel de al doilea capitol). Tot mai inspaimantat de actiunile Basara-bestilor, Mihnea hotaraste suprimarea dusmanilor. Planul sau este adus la cunostinta celor persecutati de tanarul Dragomir, care a asistat la discu{ia din "bolta" intunecata dintre domn si logofatul Stoica; cei vizati se salveaza pribegind sau ascunzandu-se.