Alexei Mateevici - etnograf si folclorist

Trimis la data: 2007-09-16
Materia: Romana
Nivel: Liceu
Pagini: 6
Nota: 7.22 / 10
Downloads: 10
Autor: Dinu Vlad
Dimensiune: 19kb
Voturi: 328
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Din vulcanul de eruptiea al revolutiei a izbucnit, asemenea larvei clocotitoare si ferbinti, si creatiile lui Alexei Mateevici „ cel mai înzestrat poet al Basarabiei de la începutul secolului trecut, cîntaretul înfocat al pasurilor „baietului plugar” si al frumusetilor „limbii noastre”. Cuget bogat, fire aleasa, el si-a consacrat straduintele slujirii poporului sau cel oropsit. Suflet nobil si cinstit, s-a zbuciumat în cautarea adevarului, spre care a tins toata viata sa, dar pe care, cu toate acestea,nu i-a fost dat sa-l patrunda. De aici cautarile lui chinuitoare, ratacirile dureroase, cere-si au explicatia în izbitoarele contradictii ale epocii si în acele împrejurari specifice, în care el s-a format ca scriitor.
Lumina zilei Alexei Mateevici a vazut-o la 16 martie 1888 în satul Cainari din raionul Causeni. Apoi si-a petrecut copilariea intr-un sat învecinat Zaim, unde parintii s-au mutat în anul 1893. Tatal sau „ parintele Mihai, cunoscatorde slova moldoveneasca, l-a obisnui de mic cu „limba vechilor cazanii”. Mama sa Nadejda, fiica protopopului Ion Neaga din Causeni, l-a alintat cu povesti si snoave populare. Meleagurile copilariei i-au oferit si alte vestigii graitoare ale trecutului pe care avea sa le evoce, cu putin timp înainte de sfîrsitul sau prematur, în poezia „ Petre vechi”.

În afara de cele ce au fost odata, adevarte sau închipuite, Mateevici cunoaste acum si realitatea concreta din jurul sau. Fecior de preot de taran, el e prieten cu copii de tarani, iar apoi, cînd i se împlinesc anii, urmeaza alaturi de vreo alti treizeci de baieti ca dinsul scoala din sat. Traind în mijlocul taranilor,el le vede nevoiele si suferintele, starea de asuprire si de înjosire, în care se afla, si se patrunde de o dragoste fierbinte pentru aceiasi napastuiti ai soartei, pe care o va pastra pe tot parcursul vietii sale.

Înputerea traditiei familiale, Mateevici este trimis în anul 1898 sa-si continuie învatatura la scoala duhovniceasca din Chisinau, dupa absolvirea careei a intrat în 1902 la seminarul teologic de aici. El se arata a fi un elev sîrguincios si ahtiat de cunostinte. Pasiunea cea mare însa o alcatuia însa o constituia însa literatura. Din marturiile contemporanilor stim, ca citea cu nesat în biblioteca bogata a seminarului nemuritoarele opere ale lui Puschin, Lermontov, Gogol, Necrasov, Lev Tolstoi etc. Studiind tot odata militanta publicistica literara lui Belinschi, Cernîsevschii, Dobroliobov. În acest timp al a cunoscut si operele clasicilor moldoveni: Negruzi, Alecsandri, Crenga, Eminescu, Cosbuc, Sadoveanu etc.

Cu natura lui sensibila Mateevici nici nu a putut sa nu reactioneze la tot ce se întîmpla în jurul lui. Îl indigna reprimarile sîngeroase ale aotoritatilor, actele de barbarie, savîrsite de pogromistii antisemisti. Fireste îl revolta în deosebi situatia deznajduita a maselor mari de taranime moldoveana. „La noi în Basarabia „ scria el în toamna anului 1906, „ parca te iau fiorii, cînd începi povestea suferintelor poporului nostru moldovean si a celor înjositi, ce i-au fost scris sa îndure”. La toate acestea s-a adaugat si o nenorocire personala, care avea sa-l zguduie profund.
La 24 iulie 1906 înceteaza din viata tatal sau. În jurul parohiei, ce s-a declarat vacanta prin moarte lui, cum aflam dintr-un articol publicat mai pe urma de Mateevici, un tîrg murdar si au loc întrigi, în care participau în egala masura clericii, hapsînii si culacii satului. Din acest motiv vaduva raposatului, cu patru copii nevîrstnici pe mîinele ei, o ameninta sa piarda mica avere agonisita si sa ramîie pe drumuri. Seminaristul aflat acasa, într-o vacanta, e contrariat, cum scie el, de „moravurile preotimii basarabene”.

Dupa parerea lui ele dovedesc doua lucruri: 1. ca tulburarile de astazi au atins tagma bisericeasca; 2. varsa putina lumina asupra unor oameni, asa numiti „fruntasi ai satului”, aratînd pîna la ce ajunge uneori ticalosia lor. Încheerile, pe care le trage Mateevici din relatarea mahinatiilor josnice, sunt cît se poate de categorice. „Cele povestite „ mentioneaza el, „constituie o fapta trista, aratînd cu privire la preotii, doritori de „prihod”, cine împiedica propasirea satului, gîndindu-se numai la bani , si în ce priveste „fruntasii”, care sunt acei oameni ce raspîndesc prin sate huliganizmul si lupta împotriva luminarii taranilor”.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.