Ambiguitati si dileme

Trimis la data: 2009-10-31
Materia: Romana
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 7.96 / 10
Downloads: 19
Autor: Nicole Danciu
Dimensiune: 15kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Moto: "Cum limpede-n El insusi eternitatea-l schimba/Poetul inteteste cu varful spadei mut/Secolul sau in spaima de-a nu fi cunoscut/Ca moartea triumfase-n aceasta rara limba!" (Mormantul lui Edgar Poe)
A doua "mare aventura" dupa Rimbaud, in viziunea lui Ov.S. Crohmalniceanu, o reprezinta Stephane Mallarme, unul dintre combatantii "revolutiei europene a poeziei" incepute cu Baudelaire (Inteleg prin aceasta revolutie - care, in final, a "detronat" tutela romantic-eroica a unor Villon - Racine - victoria initiativei de "gatuire" a realitatii, de jugulare a functiei comunicationale a limbajului si sporirea valentei lui supranotionale, adica de impunere a dictaturii celor ce vor miza pe "La parole essentielle", apud Mallarme.
Mallarme mi se pare - dintre cei patru mari poeti francezi "finalisti" ai secolului XIX, in raport cu care Aurelian Titu Dumitrescu ma solicita sa particip la o ancheta privind apropierea stilistica si influenta asupra travaliului meu liric - cel mai "contagios". El insusi pasionat de autorul Florilor raului, dupa o experienta infantila in care, de la sapte ani, mama i-a devenit bunica, iar pasiunea suprema, lectura, decanul de "longevitate" al patrulaterului Rimbaud, Baudelaire, Verlaine, Mallarme (cvartet care acopera cei saptezecisisapte de ani ai tronsonului 1821-1898),

A reusit sa se impuna printr-o discretie carismatica si un apetit anglofon mai mare ca al lui Baudelaire (care, si el, tradusese poeme si publicase studiul Edgar Poe, sa vie et ses ouvrages, in 1852), mai ales dupa ce preda, ca profesor, limba engleza in scoli din provincii ale Frantei.Dar Stephane Mallarme este, alaturi de Verlaine (care a "sfaramat toate cumplitele piedici ale versului") stalp de baza al "panteonului simbolismului", cel care a innobilat poemul cu "sensul misterului si al inefabilului".

Poezia lui Mallarme n-a produs stupoare (ca a lui Rimbaud), nici repulsie si procese pentru imoralitate (ca a lui Baudelaire) si nici desfatare prin muzicalitate si nuanta (ca a lui Verlaine), ci cate ceva din toate astea si, in plus, rafinament, violenta si misticism. Daca ma luam dupa testamentul sau (scris cand a avut primul semn de sufocare, cu o zi inainte sa moara) prin care cerea sa se puna totul pe foc, ca "nu exista nici o mostenire literara, sarmanii mei copii", ca unul care ma consider "prunc" al "ermetismului transparent" din poezia sa, ar fi trebuit sa renunt la a antrena himere si a dresa iluzii,

conformandu-ma sentintelor de tip "renuntati sa scrieti poezie" a lui Emil Brumaru, "deocamdata, nu" a lui Geo Dumitrescu sau "nimic demn de luat in serios" a Constantei Buzea. Ei bine, nu am dezarmat. Mallarme a fost cel care m-a ajutat sa inving convenientele si gascanismul literar dambovitean, sa supravietuiesc sentintelor unor "consacrati", platiti sa tina poste ale redactiei si sa distruga destine literare, el a avut pentru mine efectul fructului interzis, mai ales dupa ce am citit cu cata admiratie si prietenie l-a inconjurat si l-a popularizat Verlaine in cartea Les Poetes maudits.

Asadar, "blestematul" martian (nascut in 18 martie 1842) care a scris versuri pe caiete confiscate, a inceput sa-mi fie model, sa-i gust sonoritatea si rafinamentul, sa-i imprumut violenta si melancolia, sa-i ravnesc nebunia si misticismul pe care le exersez, la randu-mi, in experimentele lirice din Muzeul muzelor, Eternitatea aproximativa, Uitarea de mine si Pasii fara urma.

Am imprumutat de la marele parizian concizia, sibilinicul si seninatatea, dar si ermetizarea, misterul si incifrarea ludica, adica deopotriva accesibilitatea si "intrarea oprita", practicate de autorul straniului text, dispus in pagina a la Maiakovski, intitulat O azvarlire a zarurilor nu va aboli niciodata hazardul.
Dupa atata scolire in care invatasem sa povestesc epica unei ...

poezii, Mallarme m-a deprins primul sa gust muzica de nereprodus (necum de narat) a versului, ce se adreseaza fanteziei senzitive si complicitatii rationale ale initiatilor. De-ar fi sa comit o impietate, as spune ca poezia lui Mallarme imi apare ca o convietuire triunghiulara Ion Barbu, Nichita Stanescu, Cezar Ivanescu, de la noi.
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.