Amintiri din copilarie - Ion Creanga

Universul creaiei sale il formeaza satul natal Humulesti. Pentru autorul Amintirilor din copilarie satul natal este locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare inceput si fiecare sfirsit de capitol din cele patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumuseile si rezonana istorica a locurilor care imprejmuiesc Humulestii.

Capitolul I. Evoca frumuseile satului Humulesit "stau citeodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin parile noastre, pe cind incepusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas la casa parinilor mei, in satul Humulesti, din tirg drept peste apa Neamului; sat mare si (razasesc) vesel, imparit in trei pari care se in tot de una; Vatra Satului, Delenii si Bejenii."; si mindria de-a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc:

"S-apoi Humulesti si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatii, ci sat vechi, razasesc intemeiat in toata puterea cuvintului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mindre, care stiau a invirti hora dar si suveica, de vuia satul de votale in toate parile, cu biserica frumoasa si niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau mare cinste satului lor".

In continuare scriitorul evoca imagini din viata de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste, plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, intimplarea cu rostogolirea stincii peste casa Irinucai. Din intimplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui "Ioan de sub deal" in calitatea lui de intemeietor de scoala, prin chilia "durata la poarta bisericii pentru scoala".

Partea a II.-a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericii ai zburdalnicei copilarii: "Nu stiu alii cum sunt, dar eu, cind ma gindesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) parca-mi salta si acum inima de bucurie. Si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parinii, si fraii, si surorile (mele) imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!". Apoi povesteste peripeiile cu uratul de Anul Nou, la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.

Partea a III.-a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: "si satul Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurilecare inconjura satul nostru inca-s vrednice de amintire...; apoi istoriseste intimplari din vremea cind era elev la scoala din Falticeni, impreuna cu Oslobanu, Trasnea si Mogorogea, in gazda la ciubotarul Paval, ascultind cintecele din fluier ale lui Mos Bodringa.

In partea a IV.-a Nica al lui Stefan al Petrii nu mai este copilul care prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este acum "holtei din pacate" iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau natal este acum mult mai strinsa: "Cum nu se da scos ursul din birlog, aranul de la munte stramutat la cimp, si pruncul, dezlipit de la sinul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in toamna anului 1855, cind veni vremea sa plec la Socola, dupa staruinele mamei". Satul este vazut indeosebi prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri etc, toate avind ca fundal cintecul de dor ce se revarsa din strunele viorii lui "Mihai scripcariul din Humulesti" in "puterea nopii").

Sufletul adolescentului Nica este acum mult mai deschis sensibilitailor cromatice si vizuale ale imprejurimilor satului natal: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana ceafrumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu mihnire cetatea Neamului de atitea veacuri!

Dragi-mi erau tata si mama, fraii si surorile, si baieii satului, tovarasii mei din copilarie..." si scriitorul surprinde amaraciunea din sufletul copilului care se dezradacineaza, se desprinde de paradisul copilariei. Impulsul creator al "Amintirilor din copilarie" este iubirea de casa, dragostea pentru universul mirific al copilariei luminata de prezena parinilor, frailor, consatenilor si aureolata de farmecul locurilor natale.