Analiza echilibrului financiar al intreprinderii

Trimis la data: 2013-10-25
Materia: Economie
Nivel: Facultate
Pagini: 4
Nota: 9.23 / 10
Downloads: 0
Autor: Pisica irina
Dimensiune: 15kb
Voturi: 1
Tipul fisierelor: doc
Acorda si tu o nota acestui referat:
Analiza financiara a intreprinderii are ca scop determinarea "performantei" intreprinderii la un moment dat (de regula, la incheierea unui exercitiu financiar). Pentru realizarea acestui scop sunt utilizate doua instrumente contabile: bilantul si contul de profit si pierderi.
Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a intreprinderii la un moment dat si descrie separat elementele de Activ (A) si Pasiv (P). Activul se compune din bunurile detinute de intreprindere si creantele acesteia, iar Pasivul cuprinde capitalurile proprii si datoriile contractate de intreprindere si nerambursate inca.Diferenta dintre A si P se numeste "situatie neta" a intreprinderii (averea actionarilor sau activul neangajat in datorii).
Situatia neta (SN) poate fi pozitiva, caz in care reflecta o gestiune economica sanatoasa (o crestere a bogatiei intreprinderii), sau negativa, aratand o depasire a activului de catre datorii (situatie falimentara).Bilantul reflecta echilibrul financiar al intreprinderii la un moment dat. Fiecare element al A reprezinta o "alocare" de fonduri banesti, fiind structurate dupa gradul lor de lichiditate (posibilitatea de a fi transformate in bani).

Astfel, imobilizarile necorporale (brevete, licente, studii, marci de fabrica si alte drepturi de autor) sunt cele mai putin lichide; imobilizarile corporale (terenuri, cladiri, utilaje etc.) au o lichiditate superioara activelor necorporale, iar imobilizarile financiare (titluri de participatie, imprumuturi pe termen lung) sunt cele mai lichide. Datorita rotatiei relativ lente a capitalurilor investite in astfel de active ele se numesc si "alocari permanente" (stabile). Activul cuprinde apoi activele circulante (stocuri, creante, disponibilitati), mult mai lichide decat imobilizarile, numite si "alocari temporare", la care recuperarea capitalurilor investite se face la incheierea exercitiului.

Cealalta parte a bilantului, Pasivul, reflecta sursele de provenienta a capitalurilor proprii (CP) si imprumutate. Pasivele sunt structurate dupa gradul lor de exigibilitate (scadenta la un termen dat). Astfel, intai se inscriu in pasivul bilantului capitalurile proprii, apoi cele din reinvestiri ale acumularilor anterioare (rezerve) si cele provenite din surse publice (subventii).

Aceste elemente au un termen de scadenta indepartata si constituie "surse permanente". In aceasta categorie pot fi incluse si datoriile pe termen lung. Datoriile pe termen scurt (credite, furnizori, clienti etc.) au un grad sporit de exigibilitate si sunt numite "surse temporare". Alocarile permanente trebuie sa fie, in principiu, acoperite din surse permanente. Diferenta intre sursele permanente si alocarile permanente constituie "fondul de rulment" (FR) al intreprinderii:
Home | Termeni si conditii | Politica de confidentialitate | Cookies | Help (F.A.Q.) | Contact | Publicitate
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.