Analiza estetica si obiectul ei

De pilda, chiar daca dorim sa respingem 'arta pop' si 'arta performativa', tot ar trebui sa analizam aceste pretentii artistice. Daca suntem de parere ca arta inseamna mai mult decat ceea ce trece drept estetic in lumea ei, si aceasta opinie poate fi argumentata la randul ei. Multe creatii populare au fost acceptate ca arta, insa foarte greu.

Si teatrul lui Shakespeare a fost la vremea aparitiei lui o forma de arta populara, iar acum e considerat arta. Poate ca filmele si rock and roll-ul sunt menite sa intre si ele in canon, fapt care poate fi sustinut sau contestat printr-o teorie, dar in orice caz, astfel de argumente presupun capacitatea limbajului nostru teoretic de a percepe si de a descrie obiectele pe care le consideram estetice.

Forma si continut
Una din cele mai importante incercari de a descrie obiectul perceptiei noastre estetice face o dinstinctie intre forma si continut. La nivel elementar, distinctia pare evidenta. Ea nu se limiteaza doar la obiectele estetice -oricare dintre obiectele cu sens produse de fiinta umana presupune o distinctie intre forma si continut. Propozitiile din acest paragraf au o forma, si totodata transmit (sper) ceva cititorului. Forma unei propozitii include gramatica ei si sistemul de semnificatii atasate fiecarui cuvant si combinatiilor de cuvinte care alcatuiesc limbajul.

Propozitiile care descriu sau aserteaza ceva incep cu o forma substantivala sau una verbala, comuna multor enunturi cu intelesuri foarte diferite. Este o forma elaborata in multiple variante, care la randul lor impartasesc cu alte propozitii anumite trasaturi formale. De pilda, o constructie substantivala poate fi un simplu substantiv, sau poate fi un substantiv plus un adjectiv, sau un pronume, sau o fraza substantivala mai complicata. in acest sens, ceea ce distinge forma este faptul ca ea poate fi descrisa in numeroase moduri, care nu ne cer sa precizam sensul propozitiei.

Sensul unei propozitii este dat de continutul ei, mult mai greu de descris decat forma, pentru ca orice descriere va trebui sa aiba la randul sau un continut propriu pentru a transmite sensul pe care il vizeaza. Dar in acest caz continutul va fi transmis intr-o anumita forma, care la randul ei va avea un continut propriu. Se pare ca intram intr-un serie nesfarsita de continuturi si forme, care nu ne va duce niciodata la descrierea pe care ne-am dorit-o.

Din acest motiv, una dintre problemele cele mai dificile ale filosofiei limbajului este construirea unei teorii a sensului propozitiilor, si tot din acest motiv majoritatea criticilor si filosofilor insista asupra faptului ca orice distinctie intre forma si continut e artificiala si analitica. in realitate, nu numai ca forma si continutul apar impreuna, dar ele nici nu pot exista individual. "Forma pura" trebuie sa fie forma a ceva, altfel nu este forma.

Continutului trebuie sa i se dea o forma, altfel nu exista. Si totusi, distinctia intre forma si continut este evidenta la modul intuitiv. "Cartea aceea este albastra" nu inseamna acelasi lucru cu "tabloul acela este alb", si totusi cele doua enunturi au in comun o similitudine structurala evidenta. Daca nu am putea recunoaste.Totusi, in logica formala distinctia dintre forma sau sintaxa, si continut sau semantica poate fi riguros sustinuta, si nu e necesar ca unei forme sintactice sa i se asocieze vreo interpretare semantica.