Analiza stilistica pe poezia Cuplu - Ana Blandiana

Despre Ana Blandiana putem spune ca este o contemporana desavarsita, creatiile ei caracterizandu-se prin sinceritate si rafinament. Asadar, postmodernismul reprezinta un curent literar care ii face pe scriitori sa isi construiasca o reactie proprie: prin esenta una culturala, livreasca a citatului intertextual si a parafrazei. Ana Blandiana nu joaca un rol sau altul atunci cand isi compune poemele, ci este mereu ea insasi. In versurile ei figururile de stil nu sunt numeroase, insa poeta creeaza metafore totale prin aceea ca insasi gandirea ei este metaforica. (Mircea Martin).

Poezia "Cuplu" este o creatie lirica in versuri avand un caracter meditativ, fiind o opera reflexiva pe teme filozofice. Aceasta poezie dezvolta motivul dublului, al androginului, conform caruia cuplurile erau lipite, formand astfel un intreg. In aceasta poezie androginul, figura mitica si arhetip pierdut al unitatii primordiale este reconstruit, refigurat dureros. Asadar, tema operei o constitue mitul androginului, acesta fiind traspuns intr-un registru liric, incluzand si iubirea, tema cea mai intalnita in literatura.

Si titlul acestei poezii, care este format din substantivul "cuplu", acesta fiind totodata un lexem ce realizeaza conexiunea cu tema iubirii, care are mai multe aspecte: iubirea ca initiere (mitul erotic), iubirea ca si pasiune, si iubirea tragica, are o rezonanta aparte. Rolul acestui substantiv este cel de relevare a temei.

Structura acestei poezii este specifica genului liric, in sensul ca poezia este alcatuita din 51 versuri nedistribuite in strofe, iar din punct de vedere prozodic, nu avem rima, masura sau ritm.
La nivel fonetic semnalam prezenta aferezei (,,se-ntorc, si-l, si-mi") in acest caz, fiind suprimata vocala "i". Desi este accident fonetic, in aceasta poezie afereza are functie estetica.