Anatomia sistemului circulator

Trimis la data: 0000-00-00 Materia: Medicina Nivel: Liceu Pagini: 7 Nota: / 10 Downloads: 13937
Autor: Vladutz Dimensiune: 15kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Sângele este un lichid de culoare roşie, cu gust puţin sărat. El este alcăsuit dintr-un lichid numit plasmă şi din globule albe şi roşii. Globulele roşii (hematii) -au forma unui disc biconcav, cu diametrul de 7 um. Un milimetru cub de sânge conţine în mod obişnuit 4,5 milioane hematii -nu au nucleu de aceea nu se divid. Ele sunt produse continuu de măduva roşie a oaselor spongioase, de unde sunt luate în sânge

Sistemul circulator
Sângele este un lichid de culoare roşie, cu gust puţin sărat. El este alcăsuit dintr-un lichid numit plasmă şi din globule albe şi roşii.
Globulele roşii (hematii)
-au forma unui disc biconcav, cu diametrul de 7 um. Un milimetru cub de sânge conţine în mod obişnuit 4,5 milioane hematii
-nu au nucleu de aceea nu se divid. Ele sunt produse continuu de măduva roşie a oaselor spongioase, de unde sunt luate în sânge. Hematiile au viaţă scurtă cam de 100 de zile apoi sunt distruse în ficat şi splină. În interiorul hematiilor se găseşte o substanţă numită hemoblobină, care conţine fier. Datorită hemoglobinei hematiilor le revine rolul de a transporta oxigenulşi dioxidul de carbon.
-în plămâni oxigenul adus de aerul inspirat formează împreună cu hemoglobina o substanţă instabilă numită numită oxihemoglobină
-ajunsă la ţesuturi oxihemoglobina se desface iar oxigenul este luat de celule, unde este utilizat la oxidarea nutrimentelor, cu eliberare de energie.
-în urma oxidării, rezultă bioxidul de carbon care formează împreună cu hemoglobina o substanţă instabilă numită carbohemoglobină
-carbohemoglobina este transportată de la ţesuturi la plămîni unde eliberează dioxidul de carbon care este expirat
-în acest mod hematiile îşi îndeplinesc rolul de a transporta gazele respiratorii în organism

Globulele albe (leucocitele)
-sunt mai puţin numeroase (7500/mm3 de sânge)
-ele sunt celule incolore cu 8-20 um în diametru. Nucleullor este uşor de observat şi prezintă diferite forme. Rolul leucocitelor este de a apăra organismul. De îndată ce microbii găsesc o poartă de intrare pătrund în ţesuturi unde având condiţii prielnice se înmulţesc
-leucocitele сare se pot deplasa cu ajutorul pseudopodelor ca şi amiba trec prin pereţii vaselor sangvine pentru a ajunge la locul invadat de microbi şi acest procedeu se numeşte DIAPEDEZĂ
-tot cu ajutorul pseudopodelor ele capturează microbii pe care îi digeră şi acest fenomen este numit FAGOCITOZĂ
-alte leucocite numite limfocite produc anitcorpi (substanţe care distrug şi ele microbi)
-tot alte leucocite curăţă sângele de hematoane (vânătăi) şi descompun hemoglobina din hematiile distruse. Aşadar principalul lor rol îl constituie apărarea organismului împotriva unor factori străini de acesta. Creşterea numărului de leucocite reprezintă un semnal de alarmă deoarece acest fapt indică existenţa unui focar de infecţie în organism. De aceea în cazul multor afecţiuni medicul recomandă să se facă analiza sângelui al cărui rezultat consemnat pe buletinul de analiză îl ajută să stabilească diagnosticul.
Pe lângă celulele roşii şi albe în sânge există şi nişte fragmente de citoplasmă desprinse din unele celule cu talie mare. Acestea se numesc plachete sangvine şi sunt în număr de 200000- 400000/ mm pătrat şi au dimensiuni foarte mici. Ele au rol în coagularea sângelui, intervenind imediat după ce se produc leziuni. Aici, plachetele sangvine se unesc în grămejoare şi participă împreună cu alţi factori din plasmă la formarea cheagului.
Plasma constituie partea lichidă a sângelui care are în compoziţie substanţe anorganice cum ar fi: apa şi sărurile minerale şi substanţe organice cum ar fi: fibrinogenul( substanţă cu rol în coagularea sângelui)
Fibrinogenul în contact cu aerul se transformă într-o substanţă filamentoasă şi insolubilă numită fibră. Aceasta formează o reţea de fibre în ochiurile căreia se globulele. În acest fel se formează cheagul care nu permite scurgerea săngelui.
Plachetele sangvine şi fibrinogenl sunt factori ai coagulării sângelui.
În afară de intervenţia la formarea cheagurilor plasma are şi rol de transportor, ea transportă de la locul de formare la cel de acţiune următorii produşi:
-substanţe nutritive
-hormoni produşi de glandele endocrine
-anticorpi
-substanţe nefolositoare
Alături de sânge, circulaţia substanţelor în corpul omului se asigură de către lichidul interstiţial şi limfă.
Lichidul interstiţial, aflat între celule, provenie din sânge, însă, spre deosebire de acesta, nu conţine globule- decât leucocite mici- şi nici fibrinogen.
Lichidul interstiţial pătrunde treptat în interiorul unor capilare, chiar la nivelul spaţiilor dintre celule , formănd limfa.
Limfa, care circulă prin vasele limfatice, se varsă în sânge şi, astfel, împreună cu lichidul interstiţial, contribuie la transportul substanţelor în organism. Comparând-o cu sângele, limfa conţine mai multă apă şi mai multe leucocite, dar nu conţine hematii.
Numărul constant al globulelor, cât şi compoziţia plasmei, mereu aceeaşi la un om sănătos, arată că mediul intern al corpului are un echilibru stabil, la menţinerea căruia participă organismul în totalitate.
Imunitatea
Organismul are multe mijloace de apărare împotriva microbilor. Astfel, celulele pielii formează o adevărată barieră în calea microbilor, iar secreţiile pielii participă şi ele la oprirea acestora; mucoasa de respiratorie şi cea a tubului digestiv filtrează şi resping microbii, acidul clorhidric din stomac îi omoară, secreţiile, cum sunt saliva şi lacrimile, conţin substanţe antibacteriene eficace.
În anumite situaţii, microbii reuşesc, totuşi, să pătrundă în organism. Din acest mament intră în acţiune un întreg sistem de apărare. Mai întâi intervin unele leucocite care fagocitează microbii şi alte corpuri străine ajunse în organism. Dacă acestea nu reuşesc să îi distrugă, intervin limfocitele. Acestea recunosc microbii, de exemplu ai scarlatinei, pojarul, holerei etc. Ele produc anticorpi, care, circulând în sânge şi întâlnind microbi, îi distrug.
Pe traiectul vaselor limfatice se află nişte umflături, numite ganglioni limfatici. Microbii, ajunşi aici o dată cu limfa, constituie un semnal pentru limfocite, care încep să se dividă rapid şi înmulţindu-se, îi distrug. În aceste momente ganglionii se umflă.
Proprietatea organismului de a se apăra împotriva microbilor prin producerea de anticorpi se numeşte imunitate. Cu alte cuvinte, organismul este imun faţă de anumiţi microbi şi toxinele lor.
Anticorpii acţionează şi împotriva unor proteine străine de corp. Din această cauză au loc respingerile de organe transplantate.
Proprietatea organismului de a fi imun poate fi înăscută sau dobândită. Imunitatea este înăscută în cazul în care organismul rezistă spontan îmbolnăvirilor. Imunitatea dobândită este în următoarele situaţii:
În urma unor îmbolnăviri, organismul nu se mai îmbolnăveşte, deoarece are deja anticorpi.
Prin vaccinare sau injectare cu ser.
Vaccinarea, ca metodă de dobândire a imunităţii faţă de un anumit tip de microbi, presupune prepararea vaccinului şi injectarea lui în corpul omului, într-o perioadă considerată indicată pentru prevenirea îmbolnăvirii.
Vaccinul se obţine în cadrul unor instituţii medicale specializate; aici se realizează adevărate „culturi” din diferite tipuri de microbi, o anumită cantitate din aceştea fiind folosită pentru prepararea vaccinului. Acestor microbi li se micşorează agresivitatea prin diferite metode, de cele mai multe ori prin supunerea la temperatură ridicată.
Injectându-se vaccinul în corpul omului, limfocitele vor reacţiona ca şi în cazul unei adevărate îmbolnăviri, formând anticorpi specifici.
Astfel, în condiţiile infectării cu microbii vii nu mai are loc îmbolnăvirea, deoarece aceştea întâlnesc în organism anticorpii deja fabricaţi împotriva acelei boli.
Inima
Inima este un organ musculos şi cavitar, de măsura pumnului drept, care cântăreşte aproximativ300 g. Este situată în cutia toracică, în spatele sternului, între cei doi plămâni. Vârful său, îndreptat spre stânga, se sprijină de diafragmă.
Inima este învelită de un sac cu pereţi dubli, numit preicard.Înlăturând pericar-dul, la suprafaţa muşchiului inimii, numit miocard, se observă vasele de sânge ...

Stiri
Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Noutati
Stiri educatie
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.