Andrei Kurkov - Moartea pinguinului

Romanul Moartea Pinguinului este un roman situat la limita dintre realism si magie, intre drama politista si fresca sociala la modul indirect, romanul este scris in linia lui Gogol, Cehov si Bulgakov, trecerea de la realitate la un univers magic si paralel fiind imperceptibila. Romanul incepe dramatic, cu punctarea personajelor si a unor elemente de decor, intr-o maniera specifica teatrului. Tot la inceput, capitolele sunt reduse ca intindere, dar aceasta nu face decat sa capteze pe deplin interesul cititorului, pe parcurs capitolele devenind mai consistente, asemenea firului epic. Romanul este o satira acida la adresa coruptiei din presa, politica si de fapt de peste tot, la mafia post-comunista care controleaza diferite sectoare ale vietii din Ukraina.

Viktor Zolotariov este un scriitor de mana a doua, cu ambitii literare de amploare dar vizitat de muze foarte rar. Dramul de talent pe care-l poseda este totusi veritabil. Manuscrisele fiindu-i refuzate rand pe rand de revistele literare, se incumeta si se angajeaza la o gazeta kieveana unde va incepe sa publice (sub pseudonimul Un Grup de Tovarasi) "cruciulite" (necrologuri) pentru niste personaje mai mult sau mai putin muribunde. Gasirea unui stil adecvat nu ii da prea multa bataie de cap, fiind curand felicitat de superiorul sau pentru coerenta frazelor sale. Primele banuieli cu privire la adevarata misiune a scrierilor sale rasar dupa niste "coincidente" care-i ingheata sangele in vine.

Astfel intram intr-un fel de ceata pentru ca Viktor cu textele lui incepe sa determine realitati ; odata ce face necrologul cuiva, VIP, politician, om al armatei, scriitor, director s.a.m.d., in scurt timp acel personaj moare .Viktor, prozatorul ratat in jurul caruia se construieste povestea, traieste modest, de pe azi pe maine, in frigul si saracia unui Kiev in care mai cade curentul, pe strada se aud din cand in cand impuscaturi, stirile relateaza frecvent rafuieli stradale si crime comise cu sange rece. E-o realitate cruda, iar Viktor, parasit de curand de prietena, se vede aruncat in niste aventuri cu totul neobisnuite.

Viata searbada si palida nu ii umbreste totusi judecata. Stie sau simte cand ceva este in neregula. Un rand din ziar sau un fior pe sina spinarii il pun in garda. Si desi isi asuma responsabilitati cu usurinta (ca aceea pentru pinguinologul Pidpalai pe care il interneaza in spital si se ocupa de inmormantarea lui ), aceasta o face dintr-o imposibilitate exterioara de a se impotrivi si poate dintr-un gust pentru mister. Stie ca Sonia, fetita pripasita in casa lui, nu il iubeste (de altfel, nici el pe ea) ci il considera doar gardian al banilor ei si solutie provizorie pana la intoarcerea tatalui.

Stie ca Nina il accepta doar pentru ca ar putea avea un loc al ei caruia sa-i poarte de grija. Nu i-ar simti deci nimeni lipsa daca ar pleca. Satirizand aceasta societate decazuta, scriitorul ne infatiseaza un Kiev-leagan al lumii interlope, al celor ce comanda din umbra, al prostituatelor si cazinourilor si al celor care se ascund. Prezentarea underground-ului politic ucrainean capata totusi la Kurkov dimensiuni de un realism magic inefabil astfel, observam faptul ca scriitorul nu doreste sa ofere publicului un roman tulburator si tragic al tranzitiei din Ukraina ci o istorie a intelectualului neinteles si care intra fara voia sa in mafia ukraineana.