Argumentatia retorica reprezinta cu siguranta un titlu incitant

Figura ar fi, in general, un procedeu stilistic, in cadrul unei exprimari lipsite de constringeri (nu este obligatoriu sa recurgi la o figura ca sa comunici un mesaj unui alt individ sau grup) sau codificate (orice figura este de fapt o structura cunoscuta, transferata sau potential transferabila altor continuturi, cum se intimpla spre exemplu in cazul metaforei, al alegoriei, al comparatiei).

Mai cunoscuta este figura poetica, cea pe care un absolvent de liceu s-a obisnuit a o recunoaste cu usurinta in textele beletristice studiate la orele de literatura.Poetica si retorica nu sint insa acelasi lucru, nu au nici aceleasi functii in raport cu receptorul, nici aceleasi instrumente cu ajutorul carora realizeaza captarea si transformarea spiritului acestuia.

O figura este in chip necesar retorica atunci cind scopul imediat al textului, sortit lecturii sau rostirii, este de a persuada, de a convinge imediat si irevocabil publicul de adevarul si de valoarea unei idei.. Acest text (discurs), gindit pentru a obtine astfel de efecte, premeditate, exprima, cu ajutorul figurii retorice, o tensiune patetica, ce se raporteaza la ethosul oratorului (la caracterul sau) si la pathos (exercitarea unei actiuni afective asupra auditoriului).

Pentru ca figura este, in aceste conditii, retorica, ea contribuie implicit la argumentarea ideilor. Ca atare (din perspectiva neo-retoricii din secolul al XX-lea), fiecare figura poate fi pusa in relatie cu un anumit tip de argument. Atunci cind am avea de a face cu o repetitie, figura ce ar denota sinceritatea si spontaneitatea, in fapt am avea de-a face doar cu un procedeu menit sa "garanteze" ca discursul nu este pregatit de dinaintea rostirii sale.Perspectiva moderna a retoricii asupra rolului figurii este integrativa: figura este inteleasa ca element al gindirii, ca un mijloc de a gasi si de a demonstra o idee, chiar si atunci cind acea idee nu e decit probabila.

Este drept ca aceasta teorie pare sa fie strict functionala si sa nu ia in calcul umorile pe care un text puternic persuasiv, scris sau rostit, le poate stirni (risul, spre exemplu). Exista indubitabil si un comic al discursului, teoretizat si el in cadrul retoricii moderne si care se regaseste adesea in spoturile publicitare sau in polemica jurnalistica, spre savoarea publicului (dar si spre cistigul autorului).