Arivistul in literatura romana

Trimis la data: 2011-10-21 Materia: Romana Nivel: Liceu Pagini: 6 Nota: / 10 Downloads: 12
Autor: Roman Adrian Nicolae Dimensiune: 12kb Voturi: Tipul fisierelor: doc Acorda si tu o nota acestui referat: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
vezi mai multe detalii vezi mai putine detalii
Raporteaza o eroare
Tipul arivistului este întruchipat în literatura universală de personajele lui Stendahl (Julien Sorel), Balzac (Rastignac) sau Dickens (Uriah Heep). Deşi figuri de arivişti apar sporadic şi în literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire în proza şi dramaturgia secolului al XIX-lea, faptul datorându-se condiţiilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, întreprinzători şi de obicei lipsiţi de scrupule, care reuşesc să dobândească averi şi un statut social superior celei de la care au pornit.

Tipul arivistului este întruchipat în literatura universală de personajele lui Stendahl (Julien Sorel), Balzac (Rastignac) sau Dickens (Uriah Heep). Deşi figuri de arivişti apar sporadic şi în literatura mai veche, tipul ca atare se constituie cu deosebire în proza şi dramaturgia secolului al XIX-lea, faptul datorându-se condiţiilor sociale favorabile care deschid drumul parvenirii unor oameni energici, întreprinzători şi de obicei lipsiţi de scrupule, care reuşesc să dobândească averi şi un statut social superior celei de la care au pornit.

Aceştia sunt ariviştii, al căror nume generic provine de la verbul din limba franceză „arriver”, care înseamnă „a ajunge”. Dacă ariviştii sunt cei care se străduiesc să urce scara socială, odată ajunşi la ţintă ei devin parveniţi. În literatura română, arivistul i-a preocupat pe mulţi dintre scriitorii noştri de marcă, aceştia creând prin măiestria condeiului lor personaje de o certă valoare literară, cum ar fi: Stănică Raţiu (George Călinescu, Enigma Otiliei), Dinu Păturică (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi), Tănase Scatiu (Duiliu Zamfirescu, Viaţa la ţară), Lică Trubadurul (Hortensia Papadad-Bengescu, Concert din muzică de Bach), Gore Pirgu (Mateiu Caragiale, Craii de curtea veche) sau Stavrache (Ion Luca Caragiale, În vreme de război).

Primul aspect pe care îl vom urmări în caracterizarea acestor personaje este situaţia materială în care se găseşte arivistul de-a lungul operei. Astfel Tănase Scatiu este încă de la începutul romanului arendaşul îmbogăţit: avea casele cele mai frumoase din târg, cumpărate de ocazie de la un boier scăpătat, fiind şi deputat în două legislaturi şi ales pentru a treia la Senat. Având spatele asigurat acţiunile sale ulterioare vor pune în evidenţă caracterul său odios. Acest caracter este pedepsit în final prin uciderea sa de către ţărani.

Un alt personaj care moare în final este Dinu Păturică, care şi-a găsit sfârşitul într-o ocnă părăsită. Păturică este genul de persoană care încearcă de-a lungul întregului roman să urce o nouă treaptă pe scara parvenirii. Astfel la început el era „îmbrăcat cu un anteriu de şamagea rupt în spate”, fapt care vorbeşte de la sine de sărăcia sa, însă de la camera de ciubucciu care avea un pat de scânduri şi o pătură, el trece la camera de vătaf care are „două pături turceşti peste care puse saltele de lână acoperite cu chilimuri de Idirne, pe perete atârnă un covor de Brussa”.

Dând dovadă de o ambiţie nemăsurată, el visează, după ce obţine rangul de mare stolnic şi „funcţiunea isprăvniciei de străini”, să ajungă până în vârful piramidei sociale, căci ce folos ar fi avut avuţia pentru dânsul, dacă i-ar fi lipsit acea poziţiune socială, care ar fi putut să-i deschidă uşile boierilor celor mari şi să-l facă egal cu dânşii”. Orgoliul şi vanitatea nemăsurată îl fac să viseze obţinerea puterii politice, a celor mai multe demnităţi ale ţării, râvnind, mânat de aspiraţiile sale nelimitate, la funcţia de caimacan al Craiovei şi chiar să fie domn.

În opoziţie cu cei doi se află Stănică Raţiu şi Lică Trubadurul a căror efort de parvenire este recompensat doar în final. Stănică este un avocat fără procese, a cărui energie, febrilitate nu se consumă în muncă, el circulă în deferite medii, află, ştie totul, aşteaptă „ceva” care să-i modifice modul de viaţă peste noapte, să-l îmbogăţească. Acest „ceva” care îi va modifica existenţa îl întrezăreşte în averea moşului Costache, căruia furându-i banii îi provoacă moartea fără să aibă vreo remuşcare. Văzându-se om înstărit el intră în politică este chiar prefect într-o scurtă guvernare, deţinând şi un Block-haus pe bulevardul Take-Ionescu.

Lică la rândul lui deşi are unele încercări de parvenire încă din timpul războiului, când lucrând la serviciul de aprovizionare colaborează fără scrupule cu inamicul, îşi începe ascensiunea odată cu angajarea sa de către Ada Razu ca muncitor pentru grajdurile sale cu cai de rasă. Astfel el devine de la băiatul „nostim”, umil şi obraznic, cu aerul unui „ţângău”, „domnul bine ca la cinematograf”, gentlemenul în haine negre, viitorul candidat al unei fracţiuni politice conservatoare la deputăţia Bihorului, snobul care îşi schimbă chiar şi numele în Basile Petresco, nume adaptat noii poziţii sociale pe care o deţinea.

Pirgu care este gratulat cu epitete ca „potaie măruntă”, „fiară spurcată”, căruia de şcolar îi plăcea să-şi ducă prietenii la femei bolnave, bucurându-se cu „închipuire drăcească nesecată”, este un tip care are în sânge dorul vieţii de dezmăţare ţigănească. Cu toate acestea în final, în timp ce craii decad, el înfloreşte devine „de mai multe ori milionar, însurat cu zestre şi despărţit cu filodormă”, ajunge apoi prefect, deputat, senator, ministru plenipotenţiar, prezidând o subcomisie de cooperare intelectuală la „Liga Naţiunilor”.

Un caz special este acela al lui Stavrache care moşteneşte încă de la început averea fratelui său, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a scăpa de urmărire, fiind căpitanul unei bande de hoţi. Stavrache nu se luptă pentru a se îmbogăţii, însă odată îmbogăţit el devine obsedat de avere, încercând cu orice preţ să o păstreze.

Un mijloc important de parvenire, utilizat de toţi cu excepţia lui Stavrache, îl constituie căsătoria sau legăturile amoroase din interes. Astfel Dinu Păturică atinge o nouă etapă în ascensiunea sa, aliindu-se cu chera Duduca, stăpână pe „arsenalul vicleniilor femeieşti”, iubind „luxul cu deosebire” şi împreună pun la cale ruinarea sistematică a postelnicului. Pe de altă parte Tănase Scatiu, arendaşul îmbogăţit, dornic să-şi facă un nume se căsătoreşte cu Tincuţa, intrând în familia Comăneştenilor, fapt ce îi dă un sentiment de mândrie şi demnitate că aparţine unei familii vechi, boiereşti. Ipocrizia sa este înfăţişată la înmormântarea Tincuţei când cu „ochii roşii” şi îmbrăţişând un comportament teatral încearcă să le dovedească oamenilor ce mult şi-a iubit soţia.

Asocierea lui Pirgu cu Pena Corcoduşa, care avea ca îndeletnicire să scalde morţii, nu este neapărat un mijloc de parvenire, ea accentuând doar cercurile în care se învârte viitorul om politic şi milionar. Din punct de vedere al ponderii pe care o joacă femeia în destinul arivistului, putem spune că Lică Trubadurul este personajul care profită cel mai mult, el începându-şi şi susţinându-şi ascensiunea prin legătura sa cu Ada Razu.

Stănică Raţiu necesită o analiză mai amănunţită din acest punct de vedere. Despre el s-a spus, pe bună dreptate, că este un demagog al ideii de paternitate; personajul exploatează aceste teme pentru a obţine bani de la Pascalopol sau pentru a stoarce compătimirea generală. Dar după ce se îmbogăţeşte prădându-l pe Costache Giurgiuveanu, o părăseşte pe Olimpia, de zestrea căreia sperase până atunci să profite, şi se căsătoreşte cu Georgeta, de care se foloseşte în ascensiunea socială.

Este interesant de urmărit şi raportul simpatie-antipatie în care se găsesc personajele. Lică Trubadurul este personajul care ne produce probabil cea mai puţină antipatie, deoarece el nu recurge la acţiuni împotriva spiritului său aventurier de vagabond „inofensiv”. El este „bucureşteanul par excellance”, Mitică al lui Caragiale. Fără umorul verbal al eroului caragelian, Lică este totuşi şi el guraliv, picant în expresie, liber în mişcări (are oroare de spaţiile închise), galant, perfect sănătos. Totdeauna spălat, spilcuit, având aerul unui actor la modă Lică este la început un

Stiri
  • pag. 1
  • pag. 2
  • pag. 3
  • pag. 4
  • pag. 5
  • pag. 6

Nota explicativa
Referatele si lucrarile oferite de Referate.ro au scop educativ si orientativ pentru cercetare academica.

Iti recomandam ca referatele pe care le downloadezi de pe site sa le utilizezi doar ca sursa de inspiratie sau ca resurse educationale pentru conceperea unui referat nou, propriu si original.

Referat.ro te invata cum sa faci o lucrare de nota 10!
Linkuri utile
Programeaza-te online la salonul favorit Descarca gratuit aplicatiile pentru iOS si Android Materiale educative Jocuri Cele mai tari jocuri de pe net Referate scoala Resurse, lucrari, referate materiale pentru lucrari de nota 10
Toate imaginile, textele sau alte materiale prezentate pe site sunt proprietatea referat.ro fiind interzisa reproducerea integrala sau partiala a continutului acestui site pe alte siteuri sau in orice alta forma fara acordul scris al referat.ro. Va rugam sa consultati Termenii si conditiile de utilizare a site-ului. Informati-va despre Politica de confidentialitate. Daca aveti intrebari sau sugestii care pot ajuta la dezvoltarea site-ului va rugam sa ne scrieti la adresa webmaster@referat.ro.